De ce Doamne, să nu Te-ascult?

De ce Doamne, să nu Te-ascult,
Când fiinţa-mi-n tot Ţi-aparţine?
De-aceea vin smerit la Tine,
Căci m-ai iubit nespus de mult
Şi viaţa Ţi-ai dat pentru mine,
Să mă duci sus, în slăvi divine!

Ca să Te-ascult, motive sunt
Destule-n dragostea Ta mare
Ce mi-a adus răscumpărare,
Căci de vrăjmaşul cel mai crunt
M-a despărţit Jertfa Ta care,
Pe cruce sus, mi-a dat iertare!

De ce Doamne, să nu Te-ascult,
Căci Tu Te-ai îndurat de mine?
O! M-ai tras cu funii de iubire
Din cel mai greu mârşav tumult;
M-ai invitat spre zări senine,
Şi-n dragoste-am venit la Tine!

Şi vreau, o Doamne, tot mereu
Să Te ascult, să-Ţi fiu supus,
Din dragoste să-Ţi dau răspuns
Căci la Calvar păcatu-mi greu
Viaţa-Ţi scumpă, Ţi-a răpus,
Să pot s-ajung, în ceruri sus!

Flavius Laurian Duverna
15 februarie 3013