Nu albul rochiei de mireasă te duce la altar,
Ci albul inimii ascunse în Cel ce-ţi este Sfântul Dar.
Şi dragostea din Legământ,
Păstrată, cum vrea Duhul Sfânt.
Nu voalul de pe faţă te face mai . . .
misterioasă,
Ci semnul ascultării, de Cel ce vrea să-I fii Mireasă.
Acesta te conduce spre mirele de jos,
Cu care împreună veţi merge la Christos.
Nu albul încălţării-ţi-arată umblarea,
Ci urma Celui Sfânt, ce nu-I calci ascultarea.
. . . Nu florile-n buchet te definesc a fi mireasă . . .
Ci, dragostea Jertfirii ce te-a făcut aleasă.
'N buchet ai multe flori,
Simbol de puritate,
Reprezentând sfânt: daruri,
Din cerurile bogate.
Păstrează cu credinţă,
Şi-n alb, - astă ţinută,
Să fii pe veci în El,
Bogată şi avută;
Rămâi a Lui Mireasă!
. . . Păstrează-ţi haina,
De Mirele, cerută!