Banalitate
Autor: Viorel Balcan
Album: Taine care vorbesc
Categorie: Trezire si veghere
Banalitate

A devenit atât de banală,
Cerința: "Doamne, fii cu noi !’’
Și am făcut cerința, obiceiul,
Spirituali să fim, doar în nevoi.
A devenit atât de banală,
Urarea: "La mulți ani, fii sănătos !’’
Mulți ani cu cine ? Mă întreabă eu-l ;
Cu lumea de afară ? Sau mulți ani cu Hristos ?

A devenit atât de banală,
Și rugăciunea ce o spun; Să-i amintesc...
Și am făcut din Dumnezeu, o vină,
Când tot aștept, și nu primesc.
Banală parcă-mi este azi cântarea
Ce-o cânt, dar fără s-o ascult.
Și o refuz, când mă îndeamnă-n note,
Ca să renunț la starea mea de lut.

A devenit atât de banală,
Citirea din al Său Cuvânt…
Și răsfoitul biblic ne obosește,
Când zilnic ne luptăm cu pumnii-n vânt.
A devenit atât de banală,
Religia, cu dogme din Canon.
Se mulțumesc cu ,,numele’’ creștini,
Și mulți o văd ca pe-un bufon.

A devenit atât de banal,
Hristos, ce-a suferit Calvarul…
Și mulți se spală azi pe mâini,
Așa cum s-a spălat Cezarul.
Banală pentru mulți a devenit,
Biserica, în zi de sărbătoare…
Tot din banal, eu spatele întorc,
Acelui ce-i flămând, și care-l doare.


A devenit atât de banală,
O lume, care stă în nepăsare…
Și parcă singură se încinge,
Cu panglici lungi, și funerare.
Banalul, este provocarea,
Ca să te poarte sus, pe val,
Este alegerea perfectă,
Ce pentru mulți va fi: fatal!

Viorel Balcan 13 februarie 2013











Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/104297/banalitate