Din noapte-n noapte când pășeșeti
Ți s-ar părea că-n van e totul -
Nu calculezi nici curba, cotul
Din drumurile pământești.

Mergi parcă rămânând pe loc
Căci nu poți a lua în seamă
Vreun glas din suflet că te cheamă,
La sine că invită-un foc.

E numai Calea ce-o urmezi
Prinzând urcușul, coborâșul...
Simți bezna și-a gătit tăișul
Să dea din miez direct în miez.

Doar stele undeva pe sus
Se zbat de parcă-ar vrea să cadă -
Apropiați alături nu-s
Să te audă, să te vadă.

Nu te-ntrista, nu socoti
Peregrinajul în distanță,
Ci ține pașii în speranță
Căci te îndrepți numai spre zi.

Când zori de zori la răsărit
Cocoși striga-vor dimineața,
Iubindă te-a cuprinde Viața
Din drumul tău cel obosit.

Vei înțelege doar acum
Fără cutremurul de șoapte
Că-n orice clipă-a ta din noapte
Viața trăia cu tine-n drum.