Armătura Duhului Sfânt

Doamne, ajută-mă să-ncing
Coapsele minții mele firești,
Visarea cărnii s-o înving,
Primind doar reverii cerești.

Nu vreau să mi se descopere
Rușinea-gânduri întinate,
Dă-mi brâu Adevărul, să-mi apere
Gingașe simțăminte curate.

Platoșa Dreptății prin Sânge,
Încinge-mi-o peste piept, pân´ la spate:
Să nu mă poată străpunge
Săgețile de vrăjmaș aruncate.

Dă-mi scutul Credinței, să-l pun meterez
În dreptul inimii spirituale,
Și coiful Mântuirii, să meditez
Mereu la Har, vestind căile Tale.

Te rog, înaripă-mi sandalele
Cu râvna pentru Evanghelie,
Așa frumoase-mi sunt picioarele,
Când duc lumii a Păcii solie!

Te voi vesti, ținând în mâna dreaptă
Sabia Duhului, cu două tăișuri:
Prin puterea Cuvântului, înaltă,
Sunt izgoniți demonii în pustiuri.

Astfel înarmată, pot merge-n război,
În Numele Tău, sunt biruitoare,
Ești Steagul Divin, înălțat peste noi,
Comandantul oștirii jertfitoare.

Amin!