CAUTĂ SALVAREA!


Simţi furia ispitelor care te-ncearcă?
Conștiința, nu scurmă cu frisonul gheții?
Păreri de rău cu remușcări nu te-încarcă?
Nepăsarea în taină curmă tăria vieții.

Firea ce poartă veșmântul cadaveric,
Îşi vede viitorul speranțelor, sumbre.
În iarna geroasă prinsă-n întuneric,
Doar Lumina, risipește tenebrele umbre.

Divinitatea pe-ntinsul zării, risipeşte
În iubire, întunericul păcatului greu.
Sloiul de gheață, încet-încet se topește,
Pe genunchi, în rugăciune, tot mereu.

Omul căit, ce-şi caută în Isus salvarea,
În dorul vieţii eterne deschide a sa inimă.
Și pătrunde-n interiorul ființei sale iubirea,
Ce risipește definitiv, a mântuirii enigmă.

Amin!