Fiicei mele Iulia

Și tu ești o oaie mică,
Rătăcită printre stânci,
Nu ai vrea să fii găsită?
Vrei s-ajungi în văi adânci?

Te-ai îndepărtat de turmă,
Ai crezut că ești isteață,
Căci, călcând străină urmă,
Ai găsit, din plin, verdeață.

Dar gândește-te mai bine:
Unde este tatăl tău?
Ești acum în văi străine,
Hăituită de cel rău.

Nu mai pierde nicio clipă,
Strigă acum după ajutor!
Ruga lui necontenită
Ți-a fost scut ocrotitor.

Ridică-ți din pământ privirea,
Deasupra ta este Isus.
Așa începe mântuirea,
Întinde-ți brațul tău în sus!

Oradea,
14 Ian. 2013