Chiar dacă valurile-nfuriate
Lovesc mereu în barca mea,
Eu nu mă tem, căci Domnul poate
Să potoleasca iar furtuna.

La glasul Lui totul se-opreşte
Când spune "Taci şi fără gură",
Vântu-nfuriat se linişteşte
Se face linişte-n natură.

De nici-un rău nu mă mai tem
Căci ma-mbraca cu fericire
Şi totdeauna când Il chem
El îmi răspunde cu iubire.

Chiar dacă pare câteodată
Că-ntărzie să îmi răspundă,
Ştiu că de El e controlată
Orice clipă, orice secundă.

Îmi dă putere să aştept
Şi să rezist în încercare
Şi inima ce-mi bate-n piept,
O face pentru El mai mare.

Chiar dacă trebuie cu greu
Să lupt ca să merg înainte,
Cu mine-L voi avea mereu
Pe Dumnezeu, al meu Părinte.

Şi chiar de valurile toate
S-ar ridica-mpotriva mea,
Eu nu mă tem, căci Domnul poate
Să potolească iar furtuna.