Pune Doamne, Tu, zăvor
Autor: Lidia Gheorghe
Album: Izvoraș de versuri
Categorie: Trezire si veghere
Pune Doamne, Tu, zăvor

Pune Doamne,Tu, zăvor
La al inimii pridvor!
Să n-am fereastra deschisă
Către lumea compromisă.
Să nu-mi fie tulburată
Si mintea mea totodată.
Şi mai bine să veghez,
Ispitei să nu cedez.

Singur, să nu m-amăgesc,
Prin Duh să mă întăresc,
Să nu mă las păcălit
De vrăjmaş, ca ameţit,
Să nu locuiască-n mine
Nimic rău, decât ce-i bine.
Să-mi fie inima toată,
Umplută de Tine, Tată.

Din Cuvânt să-agonisesc,
Ca să nu păcătuiesc
Căci sunt zilele din urmă,
Şi potrivnicul rău urlă.
Caută să depărteze
Chiar pe cei ce sunt aleşi.
Dumnezeu Și-a dat viaţa
Pentru noi, ca să fim treji.

Să luptăm şi noi un pic,
Şi chiar vom fi răsplătiţi.
Va veni Isus Hristos!
Eu vreau să-I fiu credincios,
Nu evlavios de formă,
Doar când sunt cu voi în turmă,
Orişiunde-n, orice loc
Ochii Lui sunt ochi de foc.

Priviţi! Este prigonire!
Nicăieri nu este bine.
De aceea noi tânjim
Pe Domnul să-L întâlnim.
Hai, mai serios pe cale!
Îmbrăcat, armat cu zale,
Rugăciunea necurmată
Păstrează mintea curată.

Nu te teme! Nu te teme!
În Cuvânt găsim că-i scris.
Fără frică, înainte!
Către locul cel promis.
Cu tărie, înainte!
Cântându-I laude sfinte.
Isus, e-naintea noastră,
Biruinţa este dreaptă.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/103123/pune-doamne-tu-zavor