Oamenii învaţă mereu din acţiunile altora. Multe dintre abilităţile şi deprinderile nostre sunt rezultatul imitării celorlalţi. Învăţăm atât din lucruri pozitive cât şi mai ales din lucruri negative. Când privim acţiunile altor oameni, deprindem modele comportamentale. Evanghelistul Billy Graham spune că sunt trei categorii de oameni. O primă categorie învaţă din greşelile lor, a doua din greşelile altora iar oamenii din cea de-a treia categorie nu învaţă niciodată. Citind această afirmaţie m-am întrebat: Eu din ce categorie fac parte?

Americanii spun că o persoană în nenorocire, constituie o avertizare pentru altă persoană. Vorbind despre modul în care au acţionat oamenii în Vechiul Testament, Apostolul Pavel spune: ,,aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde (exemple), să nu poftim după lucruri rele cum au poftit ei” (I Corinteni 10:6).

Israeliţii sunt exemple pentru noi. Ei ne arată ce ni se va întâmpla dacă şi noi vom pofti lucrurile rele, asemeni lor. În acest scop, când citim Vechiul Testament nu trebuie să-l considerăm doar istorie, ci ca pe o carte de învăţătură, plină de importanţă practică pentru viaţa pe o care trăim acum.

Să învăţăm din greşelile membrilor unei familii regale din Vechiului Testament. Sunt convins că dacă ar putea să întoarcă timpul, ei nu ar acţiona la fel. Familia la care aş vrea să privim este familia lui David.

David, cel mai puternic împărat pe care l-a avut Dumnezeu pe pământ, ne avertizează că, atunci când inima ne urmăreşte ochii, vom ajunge la dezastru spiritual (II Samuel 11:1-2). Învaţă din greşeala lui David. Învaţă că nu poţi să păstrezi niciodată legământul cu Dumnezeu, dacă nu faci un legământ cu ochii tăi, aşa cum a făcut Iov (Iov 31:1).

Apoi, să privim la prinţul Amnon, fiul lui David. Învaţă că atunci când ai un prieten, asemeni lui Ionadab – necredincios lui Dumnezeu-, el te va învăţa să-ţi urmezi poftele instinctuale. Firea cea veche, te va duce sigur la dezastru spiritual (II Samuel 13: 3-5). Predicatorul american T. D. Jakes, spune că: ,,Atunci când Diavolul vrea să te doboare va aşeza lângă tine o persoană. La fel, atunci când Dumnezeu doreşte să te binecuvânteze va aşeza lângă tine o persoană.” Nu face aceeaşi greşeală ca şi Amnon, alegându-ţi prieteni care nu au o relaţie personală cu Dumnezeu.

Iar în final, să învăţăm de la prinţul Adonia, alt fiu a lui David. Succesul aparent al rebeliunii şi al păcatului este înăbuşit curând datorită urmărilor pe care păcatul le are (I Împăraţi 1:41-49), anume moarte spirituală şi mai apoi, moarte veşnică.

Cel care se revoltă împotriva planului lui Dumnezeu este ca şi un căutător de comori. El luptă în nădejdea să ajungă pe o stâncă într-un ocean, unde presupune că este ascunsă o comoară fabuloasă. El priveşte încrezător spre noua sa bogăţie de pe valurile uriaşe ale mării. Ele se înalţă în ciuda ţipetelor sale îngrozitoare, îl înfăşoară fără milă, sălbatice, şi îl îngroapă în adâncime.

Unii spun că istoria ne învaţă că oamenii nu învaţă nimic din istorie. Totuşi, oamenii lui Dumnezeu de astăzi, stau în picioare pentru că au învăţat ceva din istorie. Morala este evidentă: putem învăţa din greşelile celor care au trăit înaintea noastră.