Ce mică-i gara,
în care, eu ochii mi-am deschis,
şi veşnicia... ce departe!

Sunt trenuri mii,
dar trenuri moarte
iar trenul de lumină n-a sosit.

Trimite-mi Domn-al meu,
TU ce-ai murit pe cruce,
trenul luminos, spre vesnicia ta,
şi dă-mi cuvinte potrivite
spre a-i convinge pe ai mei ,
c-acesta-i trenul vieţii
deşi-i modest şi simplu.

Lumea-aceasta-i doar o gară,
în care,
din greaşeală-am poposit.

E şi-o capcană,
cu-ale sale trenuri...
unul mai negru, decat altul,
ce se opresc cu siguranţă…
în staţii de pierzanie.

Însă unul doar, e trenul bun
cu vatman chiar Isus Cristos.
Şi trenu-acesta merge lent,
că poate...
cineva în el se va urca...
măcar în ultimul moment.
Tocmai de-aceasta-i ocolit.

O lume, tu,
mult prea grăbită
spre-un ţel ce duce...
nicăieri. Aşa crezi tu!
Însă... infernu-i ţelul lui...
Iar tu, desigur... habar n-ai!

Adastă o clipă şi ascultă...
Cuvântul...
ce vine din trenul cel simplu,
care nu-i ţipat cu glas de sirenă,
şi-n inimă ajunge , doar dacă
cu inima tu îl asculţi!

Nu! Nu-ţi trebuie bagaje
în acest tren de urci,
nu-ţi trebuie cuşetă...
din timp rezervată.

Cu Domnul Isus
dacă alegi să mergi,
călătoria-ţi va fi fără lipsuri.
Nu ai nevoie de nimic, decât...
de-o inimă curată

De ai avut păcate mii,
tu poţi uita.
Prin jertfa Sa,
Isus ţi le-a spălat
şi-acum eşti mântuit.

Iar când la Tatăl vei sosi,
acolo, fericirea,
pentru veşnicie vei găsi,
pentru c-atunci şi doar atunci
cu-adevărat tu eşti... acasă.
AMIN