Dor de Mântuitor


Într-o
Odăiţă tainică ,
A inimi mele ,
A răsărit o floare
De dor de Mântuitor,
Ce avea aripi ,
De cocor .

Plutea
Atât de uşor,
Spre Paradis ,
Cu fâlfâiri de aripi …
De vis .

Am rugat-o ,
Să mă ia şi pe mine ,
Dar mi-a urat de departe ,
De bine .
Dar mi-a promis,
Că atunci când va ajunge ,
În Ţara de vis ,
Se va întoarce să mă ia
Şi pe mine ,
Acasă ,
Şi-atunci am văzut ,
Că de mine ,
Îi pasă !

09.01.2013