Când mă ridic, atâtea, împotrivă,
îmi pregătesc o nouă lovitură,
în lumea de primejdie şi ură,
să-mi ţină inima pe veci captivă.

Când mă ridic presimt o viitură,
ceva ciudat din sfera negativă
şi deznădejdi, în lungă ofensivă,
îmi pregătesc o altă căzătură.

Dar mă ridic, acesta mi-e destinul,
deşi mi-e inima o cicatrice,
să-mi pară dulce până şi pelinul

şi să zâmbesc sub lovituri de bice -
atunci eu simt deasupra mea divinul,
înduioşat, mai mult să mă ridice.