Iarna copilăriei!
Autor: ionel pintea
Album: fara album
Categorie: Trezire si veghere
Iarna copilăriei!

Când eram copil la tata, un loc drag era... chiar poarta!
Poarta casei din cătun, loc de joacă cel mai bun.
De cum venea înserarea, ne și dădeam adunarea,
Și-ncepeam a ne juca, până ce se- ntuneca.

Mamele strigau la noi, că-i aproape noaptea-n toi;
Să venim că să mâncăm, și apoi să ne culcăm.
Iară iarna când venea, bucurie ne-aducea;
Toți mergeam la săniuș, să ne dăm pe derdeluș.

Seara, după ce mâncam, aveam timp și discutam,
Ba de una, ba de alta, multe ne mai spunea tata.
Cum un prunc, numit Isus, într-o iesle S-a născut!
Și pe paie a fost pus, ca să aibă așternut!

El, ce-avea tot universul, nu L-a încălzit nici preșul!
Ci animalele au suflat, si grajdul i-a fost palat!
Și-apoi cât a îndurat, de la mic pân` l-a împărat.
C-a ajuns până-n Egipt; chiar și acolo a fugit.

Apoi cum a crescut mare, și-a început a Lui lucrare,
Cum cei mari L-au dat la moarte, împlinind ce scrie-n Carte.
Cum Tatăl L-a înviat, în trupul de slavă dat,
Și la mulți S-a arătat, până la cer S-a înălțat!...

... C-am din astea, spunea tata, iară mama cu covata,
Frământa la cozonaci, la turte și la colaci.
N-aveam radiou în casă, nici computerul pe masă,
Televizorul lipsea, era teamă-n casa mea.

Teamă de Isus cel sfânt, ce S-a-ntrupat pe pământ!
În iesle, în umilință, să ne dea sfânta credință.
N-aveam nici pom de crăciun, că era un semn păgân;
Nu mergeam nici cu cântatul, ca să nu concurăm satul.

Ci-ntr-o casă ne strângeam, și cântam și ne rugam,
Pe Dumnezeu Îl slăveam, așa nopți noi petreceam!...
... Astăzi, vremea s-a schimbat, tatăl este ocupat,
Ba cu-o știre, ba cu-n meci, totul este să petreci.

Mama a lăsat covata, și face ce face tata;
Se duce la coafor, că are părul albișor.
De copii se îngrijește, cablul cu-a lui mare zestre,
Fie- un film, ori poate-un chat, nu e timp nici de-un căscat.

Sau, mai nou, poate-o tableta, Iphone și motocicletă.
Asta-i viața ce-o trăim, ne hranim cu-al lumii vin!...
... Iar în prag de sărbatoare, îți propun testul cel mare!
Dacă mâine ar fi să pleci, care-i locul tău de veci?!

Nu spune ca-i doar mormântul, pe unde va bate vântul,
Nu-ți da un răspuns dorit, ci conform cu ce-ai trăit.
Tu în viață ți-ai deschis, drum spre iad sau paradis.
Când s-a stins a ta suflare, în veci nu mai e salvare!!!


Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/101416/iarna-copilariei