O, Doamne nu stiu, unde să mă duc,
căci nu mai am nimic ca să m-atragă,
Tu m-ai iertat acuma vreau s-apuc,
să stau cu Tine-aici o viată-ntreagă.

Dar Doamne mă tem, că mâine cad din nou,
sau poate astăzi iar mă-ntorc in fire,
și pământescul parcă-i un ecou,
ce iar si iar mă-ntoarce la-nrobire.

O, cât m-am săturat de mine Tată...
in minte totu-i clar...
dar trupul vrea să cadă...
fac iar pe victima nevinovată
neputincios păcatului meu pradă.

Un rob viclean si lenes ăsta sunt,
mă protejez ca nu cumva sa doară,
netrebnic in umblare și mărunt,
astept să vii la mine-a cât-a oară?

Mi-a mai ramas,
doar ruga mea subțire;
un glas care Te cheamă și Te cere,
sa fiu cules de Tine în iubire,
o, Doamne cred!
Dar dă-mi te rog putere.

Mi-a mai ramas
doar harul Tau cel mare,
un glas care mă cheamă și mă vrea,
eu am venit ca să primesc iertare,
aici ramân, ... aici...
sub crucea Ta.