Păcatul la origine

De-ar fi păcatul ca o coală
De hârtie creponată,
În bucăți eu l-aș preface,
Și-n cenușă spulberată.

Strâns în palma închisorii,
Țintuit să stea nebunul,
Fără urme de regrete,
Și închis de unul singur...

Dar păcatul e ca mierea,
Printre degete se scurge.
Dulce la început, dar fiere...
Vânt de toamnă care fuge...

El e logodit cu dânsa -
Ce-i șireată și vicleană,
... Cu ispita care vine,
Nepoftită, ca o rană...

Poartă-n urma lor amarul
Şi dorința de-a desparte,
Fără milă, sau orgoliu,
Fac pe plac, hidoasei moarte,

Ce-i urâtă, fără milă,
Nesăţioasă și agilă,
Fiică vitregă, meschină,
Neîmblânzită și haină.

Doamne, eu Te am Tine
Scut, în faţa celor trei!
Fă-mă liber de povara
Ce-o port pe umerii mei.

Ca în palma închisorii,
Pe cei trei, Tu-i vei zdrobi,
La un ceas ce Tatăl ştie,
Când pe nori, Tu vei veni.

Viorel Balcan 28 martie 2012