Dumnezeu, izvorul tăcut al tuturor lucrurilor bune

Cât de adâncă este lucrarea lui Dumnezeu și cât de tainic știe El să atingă inimile noastre…
De multe ori nu înțelegem pașii prin care ne poartă viața, dar, mai târziu, privim înapoi și vedem urmele harului Său peste tot: în dureri care ne-au învățat răbdarea, în pierderi care ne-au deschis ochii spre ceea ce contează cu adevărat, în tăceri care ne-au adus mai aproape de El.

Dumnezeu nu lucrează în grabă. El știe când să tacă, când să aștepte și când să trimită lumina la timpul potrivit.
Ne modelează prin încercări, ne șlefuiește prin răbdare și ne învață că adevărata putere nu stă în a avea, ci în a crede.

Când toate par să se prăbușească, El rămâne stânca pe care ne putem sprijini.
Când lumea tace, vocea Lui se aude în adâncul inimii: „Nu te teme, Eu sunt cu tine.”
Și chiar dacă uneori lacrimile ne încețoșează privirea, Dumnezeu este acolo — aproape, blând, lucrând în tăcere la binele nostru.

El este credincios chiar și când noi suntem necredincioși.
El rămâne neschimbat, chiar și atunci când noi ne schimbăm cu fiecare clipă.
Toate binecuvântările — cele văzute și cele nevăzute — poartă semnătura iubirii Lui.

Să ne oprim uneori din alergare și să-I spunem simplu:
„Mulțumesc, Doamne, pentru tot — pentru drumurile line și pentru cele grele, pentru zâmbete și pentru lacrimi, pentru că în toate Tu ai fost acolo.”

Și atunci inima se liniștește…
Căci nimic nu e mai frumos decât să știi că ești ținut de mâna lui Dumnezeu, chiar și atunci când nu înțelegi drumul.

„Domnul este tăria mea și scutul meu; inima mea se încrede în El, și sunt ajutat.”
— Psalmul 28:7
Diana G. U.