Puțin ulei e-n vasul meu,
dar haru-i mult și mare,
din cer, Părinte Sfânt, mereu,
dă-mi binecuvântare!
căci binecuvântarea Ta,
puținul înmulțește,
dar multul cel fără de ea,
mai mult se risipește!

Făină am puțină-n sac,
dar toată Ți-o dau Ție,
că-n Tine toate se prefac,
în har și bogăție!
Puținul dat de mine-n dar,
e firul care leagă,
viața de comori de har,
pe veșnicia-ntreagă.

Căci pâine eu am și pești puțini,
dar harul mă veghează,
când pui Tu, Doamne-a Tale mâini,
puținu-îndestulează.
Căci numai mâna Ta-i izvor
de binecuvântare,
și din puțin ea face spor,
că-i plină de-ndurare!

Fă, Tu, puținul meu oricând,
izvor de har, oriunde,
în fiecare zi-mpărțind
cereasca Ta merinde.
Și gloata s-o pot sătura,
cu largă dărnicie,
trăind predat în slujba Ta,
și-acum și-n veșnicie!

AMIN