Te-ntreb Doamne...


Te-ntreb Doamne, suspinând
Primăvara, o mai prind
Sau îmi pierd viața, curând? ? ...
Și-l întreb, pe Mielul blând,
Pot eu, Doamne să Te vând? ...

Întristat Te-ntreb apoi
Mai viețuiesc, până joi,
Dacă moartea m-ar pândi,
Câți îngeri mă vor păzi? ! ? ...

Spune-mi, cât mai poate gura
Răspândi în jur Scriptura?
Răsfoind-o doar, Te-ntreb
Viața de veci o mai văd? ? .

Și pân mâine dimineață,
S-o găta, ghemul de ață,
Sufletul, iubit de Tine,
Îl vei judeca, Stăpâne? ? ...
Fost-am Doamne împietrit,
De-am trăit, dar, am murit,
Până ce mi-am amintit
Că din moarte, m-ai trezit
Chiar de nu eram cinstit! ! ...

Totuși, mult m-ai mai iubit! ! ! ,
Iar când, Te strigam, din Iad
M-ai smuls, ca-n foc, să nu cad
Isuse drag și chinuit,
Când pe cruce, Te-am jertfit
Ai venit la mine-n prag,

Eu plângeam Isuse drag,
Fiindcă chiar, fiind ingrat,
Mă iubeai și m-ai iertat...
Cu toate, că-s vinovat,
Mila Ta m-a rușinat! ! ...
Încât fug de-orice păcat.

Cercetând, al meu păcat,
Numai, fiindcă Te-am rugat,
Și cunoscând, Jertfa Ta
Eu, îmi văd greșeala, grea
Nu mă dezlipesc de ea! !
Și-astfel, nu mă pot ierta...

Păcatu-i-naintea, mea
Și m-apasă pururea! ! ...
E-n suflet, un foc ce arde,
În explozii de petarde,
Și nu pot, ploi mari să-l stingă
El și inima-mi, colindă
Ca, o proprie osândă! ! ...

Cândva, Doamne, Te-am vândut
Și asta n-am cum să uit.

P. S.
Primii ani în labirint,
M-am zbătut, m-am chinuit,
Și de Tine, n-am vorbit...
Și-așa, am fost pedepsit.
Însă, la capătul lui,
Duhul Adevărului,
Se-arăta-n, mare lumină
Și m-a apucat de mână! ! ...
Atunci, n-am mai așteptat,
(Interzis fiind să vorbesc)
M-am grăbit, să te vestesc
Fără, cumva, să m-opresc.
Am rupt, lumii, legătura
Că țipa-n mine Scriptura! ! ! ...

Moldovan Pavel
28.09. 2022.