Ține-ne Doamne sub
scutul Tău

De când omul a căzut,
A pierdut tot ce-a avut,
Ce-i mai prețios, în viață,
De-i râde Diavolu-n față.
A cunoscut, bucuria
Dar s-a dus cu veșnicia! ...

Stăpâne bun nu ne lăsa
Voii rele-acestei lumi,
Care, ignoră Legea Ta,
Și prigonește pe cei buni.

Și nu lăsa, mândria
Pe-acest pământ să crească,
Revarsă-Ți Tu mânia
Ca Răul să-l oprescă.

Și nu îl mai lăsa
Pe-acel ispititor
Să-i schimbe fața Sa,
În Înger păzitor! ! ...

Că dacă-n, ce-i mărunt,
El poate ispiti,
Copil ca și cărunt
Cu lumea ce va fi? ! ? ...
Și cin ne-o rezidi? ...

Noi vrem doar, voia Ta
Să-Ți cerem s-o-mplinim,
Ca, în Cristos, Cuvântul
Drepți să putem să fim...

Tu ne-a creat perfecți
Căzut-am prin greșeală,
Dar tot Tu ne îndrepți
Că Sângele-Ți ne spală.

Numai prin mila Ta
Ca Soarele pe cer,
Vom străluci cândva
Prinși, într-un giuvaier,

Ne curăță, că-n vis
Te vom vedea cuprins,
În piatră de iaspis! ! .
Vom fi, cu Cel Prea Înalt,
Luciri de diamant! ! ! .

Mâhnit sunt, însă, Doamne
Că-nvățătorii, azi,
Lumina o ascund
Sub obroc
Încât învățăceii,
Nu Te cunosc deloc.

Cu ce aud se mulțumesc,
Din Biblie nici nu citesc,
Iar pe cei drepți nesocotesc! ! ...
Tocmai pe cei,
Ce Te primesc...

Moldovan Pavel
15.08. 2022.
Alba Iulia