Cuget în noapte


Vălurit, cerul se-arată
Ca o mare zbuciumată,
Luna cu-n voal pe față
Străpunge un val de ceață.

Parcă se grăbește-ncoace
Pată, cu-n aspect gălbui
Vine sufletu-mi, să-mpace
Cu tăcerea cerului...

Norii, fug spre răsărit,
Pe curenții care-i duc
Peste negre, crengi de nuc
De-unde, frunza s-a rărit.

Vis a vis se-arată, albă,
Spumă desprinsă de sus,
Ca un abur, care leagă
Răsăritul de apus! ! ...

Creatoru-n toate-a pus
Mișcare, dinamică,
Când norii, veniți pe-ascuns
Ne provoacă panică! ! ...

Omul ce veghează norii,
Îmbrăcat, în straiul nopții
Se-mbibă de, tot eterul,
Vieții-acesteia și-al morții.

Tatăl a făcut o lume
Sigură și minunată,
Unde-o pată, de lumină,
Viitorul îl arată.

Și-o Lumină, orbitoare,
Sparge norii cerului,
Că veni, peste popoare
Duhul Adevărului! ! ! ...

Ne-nțeleasa, Lui lumină
Lumea noastr-o sperie,
Descoper-o mare, plină-n
Pet-uri și mizerie.

Dumnezeu, a-ntins o sfoară
Măsurând planeta, toată
Când planeta prima, oară
A scos-o din munți de apă...

O planetă, liniștită
Și frumos împodobită,
Și atâta de frumoasă! ! ...
Ce milenii ne-a fost casă.

De sub peturi, o țărână
Umilă și disperată,
Întinzând, spre cer, o mână
Cere grabnic din Lumină
Atmosfer-oxigenată! ! ! ...

Astfel, sub cerul iertării
Întristată, se arată
Lumea marilor mizerii,
În mult plastic înnecată! ! ! ...

E urmarea că, Mammona
Strânge încă, mări de bani,
Să plătească în Sodoma
O mână de mitocani.

Dacă nu ne scapi
Tu Doamne,
N-o mai ducem
Zece toamne! ! ! ...

Tu însă, ne vei scăpa
Iar lumea vei judeca...
Și pământul, vei schimba.
Toate spre gloria Ta.

Moldovan Pavel
14.08. 2022.
ora. 2.00.