Luna, bolta și Creatorul

Luna, ca o amuletă
De o, nevăzută ață,
Între două, stele joase
Colțul cel de sus și-agață...

Este vară, pe deplin,
În răcoarea dimineții,
Din păduri, de fag și pin
Moțăie, mahmuri, poeții

Se arată înspre cer,
Deschisă, o poartă vastă
În care un ușier,
Cheamă-o zi, în hain-albastră.

Tocmai a trecut de cinci,
Noapte și zi se îngână,
Două umbre, de pitici,
Trec șoseaua, mână-n mână.

Pe mine, capul, mă doare
Că am hipertensiune! ...
Las ca gândul, s-o măsoare
Iau un hap, și-un praf minune.

Binecuvântată ziua,
Care nouă, azi ne lași
Chiar de-n cap, îmi bate piua
Și-amețesc, la primii pași.
Mulțumescu-ți, Ție Tată,
Pune-mi Doamne
Miere-n gură! ! ...
Ca să-ți facă, ascultată,
Voia, scrisă în Scriptură! ! ...

Luna agățată, sus,
Are-n față, un Luceafăr
Domnul, Nostru Sfânt, Isus
A-nviat, cândva, pe Lazăr.

Mulțumiri, celor Prea Înalți
În care-i doar, Adevăr
C-a lăsat marii, Prelați,
Să se roage către cer.

Și-o mulțime, să-i imite
La-nălțimi nebănuite,
Aplecați ca niște spice,
Ca, glorie să-ți dedice! ! ...

Luna estompată-n, soare
Lumina, își micșorează
O Lumină, mult mai mare
Ceru-anunță, printr-o rază.

Moldovan Pavel
25.07. 2027.
Alba Iulia