Încălcarea poruncilor(partea a doua)
(Blestemele de pe muntele Ebal)...


Încât dorm și doi, pe-un pat.
Dar mănâncă, mult mai bine
Ca elevii-n internat.

Poporul acela-nțelept,
A luat greul în piept,
Și s-a răspândit, prin toate,
Țările civilizate.

Precum, poporul evreu,
A ajuns, poporul meu
Iar păstori ai creștinimii,
Numiți și învățători,

Se ridic-adeseori
Să se-arate ”domni” mulțimii,
Însușindu-și, bună parte
Din toată floarea făinii...

Ei, învață după Carte
Dar nu umblă, în dreptate
Nu-n Cuvânt, ci-n rele fapte
Care-i duc, pe mulți, la moarte! ...

Un alt fapt, stârnind uimirea
Brusc, lovește omenirea,
Vine-o foamete, cumplită,
Peste om și peste vită! ... ,

Și molime și război,
Schițând vremea de apoi.
Visând la, pâine prăjită,
Vom mânca, răbdări, pe plită
Și de toate, va fi lipsă,
La-nceput de-Apocalipsă.

Și cei răi și cei creștini,
S-or hrăni, cu rădăcini
Sau cu scoarță de copac,
Rar, cu buruieni de leac.

Prea puțini cunosc, ceva
Despre-Mpărăția Ta! ! ...
Și chiar, din acești puțini,
Unii au sânge pe mâini...

Interpretând Biblia
Fiecare-n voia sa,
Că nu cunosc Adevărul,
Fiind orbiți, de multă vreme

De Lumina, care cerul
Cu foc și cu gheaț-o cerne,
Și coboară dintre astre,
Semne ca și mari dezastre! ...

O să le trăim pe toate,
Cu voia, Celui de Sus,
Care, caprele, desparte
De turmele Lui Isus.

Ne-arată, Fiul, Divin
Sumedenie de semne,
Pe care orice creștin,
Le-așteaptă, de multă vreme.

Fiindcă toate se cuvin,
Să le știe-orice, creștin,
Aduse, de-un Înger Mare,
Celui, ce credință, n-are.

Și în ceasul de pe urmă,
Domnul, îl primește-n turmă
Nu cumva suflet pierdut,
Să lase lui, Beelzebuth.

Vine altfel de potop...
Inundații și furtuni,
Declarații și minciuni,
Și ghicit și horoscop,

Ca și-n cărțile de joc.
Care-ascund, un fals proroc.
-Nedreptate, foame, foc
Arătate lui Ioan,
Să le scrie, ca Proroc.

Și demult, lui, Daniel
Să le țin-ascunse-n el,
Vizând, vremuri, de pe urmă
Care tot necazul curmă,
Pentru oile din Turmă.

Împăratul Tuturor,
Dând, Viață, oilor
Cărora le-a fost Păstor.
Ce-a murit de mila lor.

De-asemeni, de mari călduri
Fug oamenii în păduri,
Ce-s aprinse de pe-acum,
Într-un, nor de foc și fum,

Locul li-e luat, de scrum,
Mulți vor vrea să vadă moartea,
Dar de ei fuge departe,
Nefiind înscriși, în Cartea

Vieții, celei, fără moarte.
Crezând-o învingătoare,
Pe fiara, cu-n cap rănit,

O urmeaz-a lumii floare,
Pe Domnul, l-au părăsit...
Ba chiar, ceru-au, blestemat
Și pe Sfântul Cel Prea Înalt! ! ! ...

Din pricina durerilor,
Care, vin pe-ntreg popor
Fiara, ei au lăudat
Că rănită a-nviat.

Suflet al idolilor,
Care lume-a-sechestrat,
Și-ascultând de-un, fals proroc,
Și-au trecut, fiii, prin foc.

Lucru nemaipomenit,
Ce Tatăl, nici n-a gândit,
C-o să fie pe pământ.
Și nici, nu I-a dat prin minte,
Să-l oprească, dinainte.

Vor seca izvoare bune,
Ale multor ape mari,
Energia, nu mai vine,
Azi decât, de la cărbune.
De suficientă, vreme
Din surse eoliene,
Mor și pești și animale
Lipsa apei naște jale.

Cad oameni și turme cad,
În noroiul, strâns în vad.
Cerul dogorește, groaznic
Oamenii, nu ies din case

Au uitat, de-oricare praznic,
Acum îi păzește strașnic:
-Frica ce le-ngheață-n oase-
Christ, revine, să-și ia frații.

Din cei, cu credință, tare
Cu toată Biserica,
Aceștia sunt, mădulare
Sprijin unul altuia,
Pe toți îi va ridica.

Oameni, de care mă doare,
Și de care, sunt legat,
Azi sunt robi, multor popoare
Dumnezeu i-a-mprăștiat,
În punctele cardinale! ! ...

Vin boli, vechi ca și boli noi,
Bube sunt, din tălpi în cap,
Încât, prea puțini, din noi
Va spune:
-M-am vindecat.

Am ajuns, slugi la popoare,
Care, la idoli, se-nchină
Cioplesc lemnul, cu topoare
Și-i fac cu propria mână.

Pomii-s sluțiți, de omizi
Rămân cioturi sub lăcuste,
Strigați, până răgușiți,
La Așere și la Baali,

Care, sub priviri auguste,
Moartea, dau și-o dobândiți,
Fiindcă, n-au nici o putere,
În ierburi, stau bine-ascunse,

Cu culoarea, de catran,
Soli trimiși, chiar de Satan,
Printre viermi și buburuze,
Se strecoară an de an,

Puzderie, de căpușe,
Vectori pentru boala Lyme.
De te pot lăsa pe tușe,
Și să stai, pe spate calm.

Parcă orice, noutate
Ca și orice, vechitură,
Care mișcă, în natură
Vrea ca omul să-l îngroape! ! ...

El însuși, nu-i noutate,
Pregătește-n masă, moarte
Prin experiențe multe,
Foarte bine, finanțate.

Pe de-o parte, ne-ntărim
Pe de alta, o sfeclim,

Omul, animal ciudat,
Pân-acum, a tot scăpat
Dar urciorul ce-l adapă,
Nu merge mereu, la apă.

Străinii, veniți la tine,
Se ridică, se înalță,
Tu te-apleci, plin de rușine
Parcă sunteți pe-o balanță! ! ...

Ei fac peste necaz, punte
Trec, putând să îl înfrunte,
Dar voi stați, strânși la grămadă,
Ei sunt cap, voi sunteți coadă! ...

Veți ajunge ca demult,
Când femei își mâncau pruncii,
Cei chemați, rele-au făcut,
Rebeli, nesupuși poruncii.

De suntem, câți pe cer stele,
Păcătoși, ghiciți în ele,
Unii, să-și cunoască, sorții
Dau bani grei, să-ntrebe morții! ! ...

Ghicitori, ai altor lumi,
Îți arată viitorul,
Falși profeți, unor nebuni,
Cer la Cel Rău ajutorul...

Cum ziceam, pământul nostru
A înnebunit de tot,
Nimeni nu-și cunoaște rostul,
Dar, pe unii-i doare-n cot! ...

Ei, vor arde-n foc continuu
Ca cei arși, în astă viață,
Sunt necunoscuți, de Fiul,
Rătăcind, se duc pe drumul

Strâmb, cu gropi, cu fum și ceață.
Poporul ales de Domnul,
E cel ce scripturi, urmează
Și dă și la alții, tonul

Până încă, nu-nserează! ...
Primind har
Netrăind, groază
Cândva-i, tot ce mai contează! ! ! ...

Până nu-i prinde-nserarea,
Și-ntunericul cel gros,
Să-și poată, schimba, cărarea
Să-L urmeze pe Christos! ! ! ...

Diavolul, va merge-n locul
Unde, omenirea plânge,
Iar creștinii găsesc, totul
Pregătit prin trup și sânge! ! ...

Sânge coborând din Iuda,
Și cetatea, Nazareth,
Rupe pecețile cărții
Leul-Veșnicul Profet! ! ...

Cel învingător, în ciuda
Faptului c-a fost dat morții,
Și la timpul potrivit,
A-nviat, trăiește veșnic,

Cel din Tatăl zămislit
Împăratul prigonit...
Înălțat, precum tămâia,
Legând, cerul de pământ.

A dat omului răgazul,
Să-și alunge Sinele,
Și să afle, că necazul
Poate naște binele! ! ...

Leului lui Iuda -Slavă-
Plecăciune, mamei Sale! ! . .
C-a scos omenirea, sclavă
Roabă fiind, mândriei, cale.

Slavă Tatălui ceresc,
Cinste celor ce-l iubesc,
Și pe Domnul, prevestesc
Și prin duh, Har mult primesc! ...

Moldovan Pavel
10.07. 2022.
A L B A I U L I A