Pentru-n drept și clar răspuns
Invit lumea la Isus! ...



Sap, grijuliu, în solul minții
Unde am îngropat părinții
Asceți, cei doi biruitori,
Făcuți de ea nemuritori.

Mi-aș fi dorit, in locul lor
Să fiu eu, suflet slujitor,
În locul lor, nerăbdător
Vii să rămână-n viitor! ! ...

Și, într-un fel, eu am murit
Un suflet, tare chinuit
Etape lungi, de ani de viață
Trăind dar, doar la suprafață.

Cu cuget, de păcat, pătat
Care, nădejdea, le-a luat
Plecat-au triști, și-ncremeniți
La cei, care le-au fost părinți...

Ce le-ar fi vrut, demn viitor,
Ca și toată iubirea lor! ...
Imi sunt ascunși, demult, , părinții
In tainițe și-n slova minții,

De care fug, afurisiții,
Șterși, dintre-nșcrisii-n
Cartea vieții.
Pierduți, în ceața dimineții! ...

Mormântul minții, în adânc,
Poartă o sfântă și un sfânt,
Și înc-o mamă, ce-i zic” tână”
Bunica, ce m-a dus de mână.

În suflet îi țin pe toți trei,
Sub fruntea, plină de idei,
Și plină, de-amintirea lor
Că viaț-au dat, semințelor.

În stînga minții, ne-ngropate
Sunt negrele mele păcate,

Sunt acolo înghețate
În remușcări, ce nu au moarte.

Mătur, a minții suprafață
Și-mi văd părinții în viață! ! ...
În vise-n, nopțile cu ploi
Îmi bat în ușă amândoi...

Și văd venind, rând după rând
Figuri, din ceruri și pământ
Creier, ocean fără de fund
În care lumi se-ntrepătrund! ! ...

Acolo, stă ascunsă-n minte,
Dragostea scumpă, de părinte
Speranța, lor in viitor
Și toate patimile lor! ! ! ...

Ai mei, urmași, în minte poartă
Pustiu intins, lipsit de apă
În care, vânt uscat, în dune sapă
Dar, care-ascund un ochi de apă...

În unele, ochiuri de apă
Ascunse gânduri, malul sapă
S-așeze-acolo, două ființe,
Care-au filtrat, multe, credințe

Doar, uneia, i s-au supus
”-Calea vestită de Isus-”
Revin în vizită, în somn
Doi oameni, ce-am iubit enorm.

Ne mustră, sau, ne liniștesc
Cănd ploi, sufletele, le trezesc.
Și care-aduc, din vechi morminte,
Dragostea vie de părinte! ! ! ...

Că viața asta-i trecătoare,
Însă Iubirea-n, veci nu moare! ! ...
Cum de, credință sunt, pătruns
Invit o lume la Isus...

La viața care va veni,
În raiul ce-l va rezidi,
Acel Ce-i Taina care-nvie,

O lume-n, pace și iubire.

Și mai degrabă împăcată,
Cu-al nostru, blând și veșnic, Tată,
Prin jertfă, Binecuvântată
Care-i în ceruri veșnic, Mire.

Odată cu Biserica,
Sperăm că-n ceruri ne va lua! ! ! ...

Moldovan Pavel
26.06. 2022.