Aici ne limitează lutul


Ne e greu, să ne imaginăm
Infinitul și timpul cel fără sfârșit,
Clepsidra, Cer-Pământ,
Cu, tot nisipul, ce-l urmăm
Și-i deja pregătit
Curgând de la viață,
Înspre mormânt.
Sunt, lucruri pe care
Le vom trăi, nemăsurate
Ca sufletul, unit cu infinitul
Și timpul, curgând de departe
Spre mai departe,
Decât Cerul curat și Pământul,
Locuri create de, Tatăl și Cuvântul,
Când duhul, se desparte
De lut fiind departe,
El nu are moarte.
Această, viață, Isus, ne învață
Credința, ce duce la veșnica viață! ...
Fiindcă această, viețuire
E-a ei prefață.
Ale noastre, simțuri sunt aici limitate,
Nu pot simți, prin pipăit un gând,
Avem, simțurile de-o parte,
Și cealaltă, parte
Auzul, mirosul, văzul și gustul
Ele cercetând,
Nedefinitul,
Timpul și spațiul, renăscând
Duhul pe, pământ, ar cunoaște
Și nevăzutul și gândul,
Dar lî-ncarcerează
Propria țărână,
Însă, va ști toate și dragoste, va naște
Cînd Isus îl va lua, de pe pământul
Distrus de omenirea haină,
Trup va-mbrăca, din cel lumesc,
Dar îl va face duhovnicesc.
Dumnezeu, ne este îndrumător
Pe drumul vieții, de muritor.
Despre ce va fi, unor oameni
Le-arată,
Folosește prorocii, și-nscrieurile lor
Și-și va alege, Lui, un popor
Aproape de-acest, prezent, trecător.
Unicul, Mare Dumnezeu,
Popor ce-o să poarte, Numele Său.
Când rostim:
”-Trecută-i săptămâna”
De-am suferit, un necaz
L-ai depărtat cu mâna,
Căci, ziua nu-i decât,
Lumina, trecătoare,
Pământului donația, Ta
Venită de la Soare,
Dintr-un popor nepăsător
Isus, îl face nemuritor.
Nu vrem să greșim,
Prin mândrie
Cu, Tine Doamne,
Vom fi-n veșnicie.
Vom percepe timpul, absolut,
Și-acel, spațiu necunoscut.

Moldovan Pavel
05,06.2022
A L B A