Mai bine citiți! ...


Oameni răi și necinstiți
Care, de Hristos, fugiți
Ferindu-vă a-L cunoaște,
Pomenindu-l doar la Paște.
Și, deloc, nu vă sfiiți
Să-njosiți pe pocăiți,
Pune-ți mâna și citiți
Să alegeți pân muriți! ! ...
Să cunoașteți mult mai multe,
Nu fiți oi deja pierdute.

Și-ntre voi, vă tot bârfiți
Vă măriți, vă bucurați,
Că sunteți afurisiti
Și sunteți dracului dați! ! ...
Tocmai, când vă preamăriți
Chiar, atunci, veți fi cosiți.
Orbi, lipsiți de conștiință,
Și de-orice, fel de credință
Ia, vedeți, în pocăință
Propria voastră neștiință,
Sau, cu-ncredere, de formă
Făr-a împlini vre-o normă.

Chiar porunca, Lui Isus,
O luați astfel, in râs.
Om netrebnic și fălos,
Care-l scuipi, iar pe Hristos
Și de, El, râzi zi de zi
Crezând că nu va veni? ?
Și că eu înșir prostii.
Dureri mari vă vor lovi,
Sincer, nu vi le doresc

Și rele, nu vă poftesc! ...
Ci, un dram, de cunoștință
Despre-a Domnului Ființă,
Pic cu pic, vă veți zidi
Fiindcă va veni o zi,
Cănd, veți cădea, în genunchi
Cum de trăsnet, cade-un trunchi
Care, repede, se-aprinde
Ca sufletul ce se vinde,
Și arde, în jar mocnit,
Că, prea târziu, s-a trezit
Măreția, de-altădată
De Satana i-a fost dată,
Când, râdea de-aproapele,
Acum îl trec apele,
Și, de frică zguduit,
Pentru c-a tăgăduit,
Tocmai, pe Hristosul milei,
Nu mai văd, lumina zilei! ! ...
N-au văzut-o, nici trăind,
Acum rabdă chinuind.

Cănd la ei venea, Lumina,
Preferau deșertăciunea,
S-au fălit, cu-a lor averi,
Și că trăiesc în plăceri,
Mândri-au râs, chiar de Scriptură,
Azi nu mai au, limbă-n gură,
Refuzat-au, Pâinea manei,
Azi, rod, tălpile Satanei.
I-au adus, lui, închinare
Prin a lor, destrăbălare.

V-ați fălit, cu tot ce-ați, strâns
De n-aveați timp, de odihnă,
Când Mamona v-a convins
Că de fapt sunteți ”lumină”! ? ! ...
Doar că lumina din voi,
E-ntuneric gros, în toți,
Fiind la minte, prea greoi
Și la cuget, idioți! ! ...
Judecați ce nu știți,
Ce n-ați cunoscut, vre-odat
Nici n-ați vrut, să vă siliți
Să puteți fi vindecat.

Despărțiți, de Dumnezeu,
De care, nu știți, prea multe
Arătați a fariseu,
Același, în multe culte.

Iubirea, vi-e vorbă-n vânt! ...
Bârfa, e la voi valoare,
Nu prea credeți în, Cuvânt,
Nici viața viitoare? ? ! ...

Ziceați:
-Vă trăiți viața
Până groapa nu-i aproape! ! ...
Nu știți, că pân dimineața,
Vin copiii să vă-ngroape.
Stțând la, cap cu-o lumânare.

Atunci v-ați, schimba, viața
Ce știați că-i trecătoare,
Din care-a plecat, speranța
În viața viitoare.
O secundă, e de-ajuns,
Să fii de Cuvânt, pătruns,
Dar să vezi pe, Domnu-n față,
Dacă, e bine primită,
Pocăința, nu-i de-o clipă
Ci, mod de-a trăi, o viață! ! ...
Când râdeați, de pocăit
De, Satan, fiind conduși,
Pe Hristos L-ați răstignit,
Acum plângeți pe la uși.

Bine v-a numit, pe voi
Unul, dintre-ai noști preoți,
Vă cunoașteți, ca un soi
„De popor de idioți”

Moldovan Pavel
11.04. 2022
Alba Iulia