TOAMNA

Ești toamnă adusă, de-un dangăt de clopot,
Sunet spart din dogită aramă,
În liniștea întinsă și goală
Anunți valul patru, ce cheamă
Moartea Covid-noua boală-
Într-o mantie lungă, de smoală
Care lumea aceasta destramă,

Dangătu-acesta de-aramă
Cu sunete triste, de clopot,
Te-alunge departe Satană,
Copită de iapă bătrână,
Bătând caldarâmul, în ultimul tropot.
Nu pot firmele de sicrie
Pasul cu moartea, să-l ție,
Tu vezi, Doamne, cum atâția murim
De n-avem destul spațiu, în țintirim,
Oprește, Hristoase, molima
Ce-omoară ca bomba
Căzută pe Hiroshima,
Să o stingi, Doamne, numai Tu poți,
Nu ne da morții pe toți,
Oprește odată, Îngerul morții,
Să nu ne prăpădim cu toții,
Fără mâna-ți întinsă, Stăpâne,
Nu o să fie pace în lume,
De teamă rătăcim fără țintă
Diavolul și moartea, se bucură
Și cântă,
Zădărnicește, DOAMNE, tot planul lui
Pentru trupul zdrobit, al Domnului,
Mustră-l, El Șaddai, și-l respinge
Destul s-ambătat, El și Moartea, cu sânge,
Sânge al oricărui popor,
Tristețea si neșansa medicilor.
Se sacrifică destui
La căpătâiul muribundului,
Pe unii-i salvează, dar destui mor,
Mai ales cu concursul, partidelor.
Medicii fac boala și ei,
Noroc că stresați, chiar de-i doboară,
N-au timpul necesar ca să moară.
Cad și ei ca nucile coapte din pom,
Coapte, cum ajung plămânii în om,
Doamne, prin al Tău Sânge,
Ai putut moartea învinge,
Te rugăm molima o stinge
PRIN TRUPUL ZDROBIT
ȘI-AL TĂU, SÂNGE,
Fă tu, ca omul mai mult să conteze
Și-n Numele tău, să se boteze,
Să poți să-i ierți munți de păcate
Că, Tu, ești judecătorul, Preaînalte.
Așteptăm să vină clipa
Să ne-acoperi cu aripa,
Să uităm tot ce e rău
Preamărind, Numele Tău,
Destramă-ți iarăși mânia,
Să trăim cu bucuria
Stând în umbra, Lui Mesia,
Să ne ștergi din amintire
BOALĂ, MOARTE, VECHEA FIRE,
Raiul, lumea s-o cuprindă,
Să ne bucurăm de tihnă,
Fericiți la cer privind
Știind că te-arăți, curând.

Moldovan Pavel
02.10. 2021.
Alba Iulia