ASCULTĂ VAIERUL


Ascultă... urlă un câine,
Se-aud urlete, în fiecare
Noapte când plouă,
Ce vaier sfâșietor
În păcura nopții
Și-i frig, ca ieri,
Ca azi și ca mâine,
Plouă-n neștire
În ropotul morții,
Iar urlă... a deznădejde
Și pustiu,
Parcă-i un exemplar
Îngropat de viu,
Vaier sugușat
Venit din adâncime
Și plouă și plouă,
În vântul care taie
Șuierând tânguit,
În șira de paie
Stropii se-ngroapă ritmat
În pământ,
Și plouă cântând,
Un cânt de cocoși
Răzbește din sat
Multiplicat,
Încetu, cu-ncetu,
Amintind prin milenii,
Judecata, lui Pillat
Și lepădarea, lui Petru,
Iar urletul moare, departe în sat,
În lumea de smoală-nghețată și goală,
Doar îngerii-n cer parcă
Plâng, ne-ncetat
Și vântul, mai cântă
Și plouă și plouă...

Moldovan Pavel
IAȘI. SEPT. 1975.