CANICULĂ, INUNDAȚII, ETC (continuare)



Folosim otrăvuri tari
Pentru muște și țânțari
Și le deversăm în ape,
Cum poate viața, să scape? ...

Otrăvim terenuri multe
De legume și de fructe,
Ca și cele de păioase
CONCENTRÂND OTRAVA-N, OASE

Adunăm parathion
S-aibe hrană, orice om
Dar am sărit peste cal.
Omu-i artificial

Ține ochii-n telefoane
Urmărind, multe reclame,
Care-i duc către raioane
Unde-i vorba, de mâncare

Dar se-aruncă pe haleală
Cu o poftă, colosală
Fiind cu E-uri, înțesate
Chimic frumos, colorate.

Nu mai au timp să gătească
Vor doar jocuri, să privească
De-aia găndind, poți să zici,
Că-s cu toții, copii mici.

Omul, sieși face rele
Și se bagă în belele
Fiindcă grav, se otrăvește,
Cu otrava, strănsă-n pește,

A ajuns omul din lume
Că mort, nu se descompune,
Muștele îl ocolesc
De teamă, că se-otrăvesc.

Arzând lemnul pădurii
Am deschis cutia, urii
DECLANȘÂND FORȚA, NATURII,
Inundații, ploi cu gheață
Pe o mare suprafață,
Pe-alocuri ori pe hectare,
Pământul, pleacă pe vale,

Aduce marfă culeasă
Ca să-ți faci, o nouă casă,
Pe cea veche-a dus, pe șes,
Unde nu plouă, prea des,

Unde vânturile bat
De recolta, s-a uscat
Vin furtuni, dărâmând toate
Satele, ce le străbate,

Fulgere, ce poți să juri
Că lovesc țintit, păduri
Și le-aprind de ard hulpav
Degajănd, un fum grozav

Și-l înalță-n atmosferă,
Crescând efectul, de seră,
Bolovani stâncoși, din munte
Cad in ape, foarte multe

Cursu-acestora-l blochează
În furtuni, de dup-amiază,
Rup asfaltul ca pe-o coajă
Și pun pompieri, de strajă.

După toate astea, cred,
Ne-ndreptăm spre un prăpăd
ACESTE SEMNE, MINUNE
Aduc, a sfârșit de lume

Și nu doar că ne-au învins
De sfirșit, ajung convins.
Se ridică, piromanii,
Purtând semnele, Satanii,

Defrișază ce-a rămas
SPRE SFÂRȘIT, MAI FAC UN PAS,
ÎN ACEST DIN URMĂ, CEAS
Căutând senzații tari
Au ajuns destui, hoinari
Uitând, de DUMNEZEIRE
Se axează pe-a lor fire
Căutind senzatii tari,
Umblă ca niște, hoinari
Aleg plajele, mai rare,
Că pe-a noastre-i, prea răcoare

Patroni mari, mult investesc
Pentru ei, venituri cresc,
Muncitorii nu-i plătesc
Pe motiv, că nu au bani,
Sau, trăiesc sute de ani,

Zgărciți tare și-ngâmfați
NU-S OAMENI, CA TOȚI CEILALȚI
Poate-ar da un ban, mulțimii
Dar n-au timp, că-și plimbă câinii,

Familia-i doar de poză
Situația, nu-i roză
Nu trăim în simbioză
Ci, mai injectăm, o doză.

LUMEA ASTA, ALANDALA,
Ne-a obișnuit cu boala
O boală, contagioasă
De lăsăm masă și casă,
Cu-o trăire dureroasă
Pentru oricare, ființă
Ce n-are nici o credință,

Distrugem totul, în cale
Am uitat, de osanale,
Avem doar porniri de turmă
Ce lasă dezastre-n, urmă,

Deaceea, Doamne, ne-aștepți
Din greșeli, să ne înveți
Să-nmulțești oamenii, drepți
Și sub aripi, să îi ții,
Veșnicii de veșnicii,

O să iei oameni, cinstiți
Și pe cei ce-s, pocăiți,
POCĂIȚI A DEVĂRAȚI
Nu pe toți cei ce-și zic, frați.

Nu suntem oameni, perfecți
Ci-n minciuni, curați experți,
Te rugăm, ca să ne ierți,
Am ajuns greoi, de bani

Orbi, ce nu vedem sărmani,
Ce de fapt, roiesc în jur,
Tu, le-ai dat un suflet, pur.
(Am cam obosit să scriu,
Ca oricare suflet, viu
Dar voi reveni mereu,
cu voia, LuiDumnezeu)

Moldovan Pavel
14.08. 2021.
ALBA IULIA