VIS ÎN CĂLDURA NĂUCITOARE


Orașu-amețit a pierdut
Din viață,
Sub cer negru, oftează
Ca bolnav de gălbează,

Cad pe parc
Albe petale-nghețate,
Liniștite zac
Pe frunzele moarte,
Pe când vântu-ți așează pe față
Cristale incolore, de gheață.

Fumul din sobă
In casă îți iese
Rafale de vânt
Lovesc tot mai dese.

Pe ulițe nu vezi nimica
Privind prin ferestre,
Te-nvăluie frica
Câinii de pază
Au fugit de la poartă,
Pisica visează
Dormind ca moartă
Nu-i pasă de fumul
Albastru ieșit,
Rar mai scoate, un mârâit.

Câinele meu,
Se-ndeasă în ușă
Din cotlonul său
Se purică, pe spate,
Cătând o căpușă.

Pân la ziuă
Cad fulgii grămezi,
Pe-acoperișuri
Pe-adăpostul la iezi,
Pe-ogradă și garduri
Cresc în taină nămeți.

Pe-acest început de august
Capul ne doare
De-atâta soare
Și cumplită dogoare.
Prefer, apa rece
Și frigul, prefer
Și gheață-n apa, din frigider.
Două anotimpuri
Sunt parcă-n schimbare
Dar dogoarea verii-i teribil de mare.
In vre-o zece ani, oameni puțini
VOR TRĂI DOAR LA POLI
CU COVID, LA PLĂMÂNI.
OM TRĂI ȘI-OM VEDEA,
DACĂ MAI TRĂIM DE ZĂDUF,
ȘI DOAR DE NE FACEM, CASE DIN STUF.
DOAMNE, CE SOARE ȘI DOR DE RĂCOARE! ! ! ...
Moldovan Pavel
01.08,2021.