MOISE(5)-ÎMPUTERNICIREA LUI-

Moise și-Aaron, încercase,
Faraon, nu-i ascultase,
Aaron, toiagu-i arăta
Care șarpe, se făcea.

L-aruncase la picioare
Devenit, un șarpe mare
Dar toiegele magilor,
Se făceau în șerpii lor.

Șarpele evreilor
I-nghiți, pe-ai magilor.

Orice, Moise-i, arăta,
Faraon, nu-l asculta
Și oricât el insista
Acesta îl alunga.

După înc-o săptămână
Domnu-i, spuse să revină
Cu toiagul, Nilu-atinge,
Devenind, apele sânge.

Doar că vrăjitorii lui,
Slujitori ai soarelui
Intr-un mare vas, de piatră
Sânge-au scos și ei din apă.

Nici acuma, Faraon
Nu lăsa-n, pustie-un om.

Dar cum trece săptămâna
Nelăsându-i s-aibe, Paște,
Domnul, își întinse mâna,
Egiptul, umplând de broaște.

Un mag, o vrajă cunoaște,
Încât, Nilul, varsă broaște.
Faraon, se-nchise însă,
Nu-i lasă-n, pustia-ntinsă.

Lovind colbul, cu toiagul,
Peste țara-n patru muchii
Au venit grămezi, păduchii,
Lui Faraon, umplându-i capul,

Încât, egiptenii-n unghii
Istoviți, zdrobeau păduchii.

Muște câinești:

În, Gosen, însă e pace
Și, lui Faraon, nu-i place
Că din înălțimi cerești
Izvorau muște, cîinești.

Veneau valuri mari de-arândul
De acopereau, pământul,
Tot poporul egiptean
Se zbătea, să scape-n van.
Moldovan Pavel
2019.