Crepuscul

E ora cu crepusculul
Ce îmi alungă somnul
Și ora-n care sufletul,
Glorifică, pe Domnul.
Din zdrențele pătate
A zorilor de zi,
Stele urmează mate
Nebănuite căi,
A lor lumină pală
Revarsă peste clăi.
Pe câmpuri netede
Prin văi și peste vii,
O umbră ștears-apare
Și se oprește-n cale
La tomberoane, negre,
Turtite și murdare.
Și răscolește-n ele
Și caută ceva.
O căuta mâncare
Ori, poate altceva.
Țepii luminii, prin norii văluriți,
Bat spre toamna ce vine
Când gândurile-mi, Doamne,
Se-nalță, către Tine.
Toamna, se-anunță-n fine.
Timpul cănd n-o să-mi pese
De-a vieții învechite scene
Din învechite piese
Parfumul din petale neculese
Și florile căzute-n urma lor,
Mă dor, mă dor...
În stele-aud un cor
Cu note stinse, false
Și mai dese,
Trec ore bune
Pân soarele răsare
În valuri de căldură, ori dogoare,
Și luna obosită, se duce la culcare.
Astfel, în depărtare
Răsăritu-i, ca apusul,
Sau, mi se pare? ! ? ! ! ...
Moldovan Pavel
28.07. 2017.