Ps. 92( O cântare de Sabbath)

Tare fericit e omul
Care-L laudă, pe Domnul.
Să-I cântăm psalmi, chiar și-n
noapte
Lui, în Ceruri Prea-Înalte.
Domnul, nu ține mânia,
Să-I cântăm credincioșia.
Cântați psalmi, numelui Său
Fiind Stăpân și Dumnezeu.
Noaptea-i simțim credincioșia
Dimineața, bunătatea
El, și-mprăștie mânia
Și tot El, deschide Cartea.
Noi, în fiecare zi,
Lăudăm, ce El zidi
Cântând cu harpa și lira,
Psalmi, din întreagă Psaltira.
Doamne, ne înveselești
Să vedem cât ne iubești
Minunat când, Tu lucrezi,
Bucuria-n chip, mi-o vezi.
Îți Slăvim gânduri adânci,
Dulci izvoare, din reci Stânci.
Deaceea-Ți cântăm mereu
Împărat și Dumnezeu.
Prostul, cu-a lui minte, vraiște,
Lucru-acesta nu-l cunoaște
Cum nici un cuvânt, din Lege
Cel nebun, nu-l înțelege.
Toți cei răi răsar ca iarba
Înflorind însă, degeaba
Neștiind că sunt smintiți
Și atât de fericiți,
Spre-a fi, imediat cosiți.
Ei, nu vor vedea cununa
Ci-s distruși pe totdeauna
Dar de omul cugetat
Vei fi veșnic, Înălțat
Cum sunt răii, năuciți
Sunt vrăjmașii, risipiți
Mie, insă, benevol,
Forță-mi dai, ca de bivol
Mi-aduci mare mângâiere
Și-a bivolului putere.
Cei drepți, cresc an după an
Cum e cedrul, din Liban.
Drepții-s plini de suc bătrîni
Ce-și duc rod, proaspăt pe mâini
Dumnezeu, ne e aproape,
În El, nu e nedreptate.
Dreapta Lui, e preacinstită,
El, e Stânca mea iubită.
Moldovan Pavel
07.07. 2020.