O mare comoară

De la ceruri se pogoară
O poruncă fiind comoară
Să nu las pacea să moară
Cuvintele să nu doară
Cuvântul inima-mi spală
Să o facă primăvară

Tu ne-ndemni numai la bine
Pe supușii Tăi Stăpâne
Universul l-Ai făcut
Din nimic din neștiut

Ți-am văzut pe înserat
Curcubeul inălțat
Știu că numai a Ta voie
Ne-a făcut curați prin Noe

Practic lui sântem urmași
Ne vrei la păcat codași
Ne ceri Doamne-a fi umili
Bunătate ne inspiri
Și iubire în priviri

Omul ce se umilește
În ai Tăi ochi Doamne crește
Nu rămâne efemer
Că-l vei ridica la cer

Odat cu alți virtuoși
Nu cu lași și cu fricoși
Căci Tu le vei da tărie
Și trăire-n bucurie

Celor ce singuri se-nalță
Și de rău nu se dezvață
Nu le dai veșnica viață
Și nu Te-or vedea la față

Harul Tău coboară lin
Peste sufletul creștin
Care blând Ți s-a supus
Ca și Domnul său Isus

Poate că-ntr-o dimineață
Vii să-mi dai a doua viață
In nestinsă bucurie
dar zic „voia Ta să fie”
Moldovan Pavel
30.09. 2020.