Confesiune
Când am un necaz
Doamne, la Tine vin,
Sfios, pe genunchi
Mă așez și mă-nchin.
Mi-ai dat viață nouă
Pe când, eram pierdut.
M-ai pus, pe-o Stâncă-naltă
Ce n-are început.
Credeam în Tine, Doamne,
N-aveam constanță-n mine,
Astfel, doar uneori
Eu, mă rugam de Tine.
Știu, doar iubirea, Ta,
M-a pus la adăpost.
Cum stiu, că pentru mine,
Sa răstignit Christos.
Nimic n-am, de la mine,
Jertfesc din ale tale,
Mă rătăcisem, bine,
Dar m-ai întors pe Cale.
Mi-Ai picurat, în suflet,
Un mic strop de iubire.
Doar, la a Ta chemare,
Treptat, îmi vin în fire.
Ești lângă mine, Doamne,
Și tot ce am pe lume.
Mi-ai dat, să am de toate
Și-un dram, de-nțelepciune.
Frica de Tine, Doamne,
Dă-nțelepciune, vieții.
Și cei, ce se vor teme,
Vor învia cu drepții.
Pe-Avraam, Isaac și Iacov,
Voi întâlni cândva.
Speranța, mi-e în Tine,
Si-n mare mila Ta.
Încerc, cumTu știi bine,
Ca legământul, meu,
Să-l împlinesc prin, Tine,
Adonai, Dumnezeu.
Pe tot parcursul vieții,
Durerea, m-a răpus,
Dar, fi-voi, cu adepții
Durerii, Lui Isus.
Prin a Lui înviere,
Viață, Tu mi-ai dat.
Fiind, Domnul, care cere,
Să nu mai fac păcat.
Și bogăția milei,
Te rog, iubite, Tată,
Revars-o peste lume,
Fiindc-a Ta e toată.
Îți mulțumesc, Stăpâne.
Slavă-Ți închin, mărire,
Ai scos, răul din mine,
Fiind rob sub stăpânire.
23. oct. 2017.
Moldovan Pavel