Suferința

Pe lemnul durerii
Apăsând puternic pe spate
Cu pleoape albite de sete uscate
Căzute pe ochi ca frunzele moarte
Aflat pe culmea disperării
Și bizara-ncercare a ceasului șase
Durerea cuprinse pe Cel ce lumea creease
Mulțimea iudaică la Tine urlase
Ajuns-Ai ca un semn al mirării
Când Te zbăteai s-o scapi de pedeapsă
Mesia-Tu Domnu-nvierii
Cerul asculta blestemul ce-l cerea
Poporul iudeu și tot Israelul
Râzând de chinul Tău cumva
Cei ce noroadele le ațâța
Conducători plini de fală
Cei simpli știau că răstignirea-i greșeală.
Dar cei ce-o cerau vor da socoteală
Toți te rugăm Isus să ne ierți
Albiți cu isop și curați
Să știe cei răi că la cei care-i cerți
Doamne Tu le zici frați.
Dar cei ce poporul îl răzvrătesc
Fac mare păcat și nu se gândesc
Că schimbă pe alții în rău
Atunci când pe-aproape-l urăsc
Și grozav lucru este să cazi
În mâna Lui DUMNEZEU.
supus judecății romane
Pilat încerca să Te scape
De tot ce-a urmat
Poporul evreu cerea ca turbat
-La moarte, la moarte, la moarte....
Pilat spre tăcere ridicase o mână:
-În OM-ul acesta nu găsesc nici o vină
Răspunsul mulțimii răsunase în cor:
-Sângele Lui asupra capului nostru
Și al copiilor.
Prin vorba aceasta, își cereau pedeapsa
Și lipsiți de credință cereau grea sentință
După câțiva ani ce Isus prorocise
În anul șaptezeci în amănunt se-mplinise.
Titus Flavius cu soldații romani
I-au lăsat fără templu viață și bani
Năprasnic lovea porunca Cezarului
Cum sălbatic îi zdrobeau copitele calului
Strânși între șanțuri colosale
De ”urâciunea pustiirii”
Cuprinse de ciumă, foame și disperare,
Făcând lucruri împotriva firii
Femeile născute își mâncau copiii
De foamea ucigătoare
Cetățenii-și rodeau scutul de piele
Și talpa tocită de la sandale
Deci prețul de sânge n-antârziat
Recunoscând pe cezar
Și nu pe Hristos ca-mpărat
Viața cetății cu-ncetul se stinse
Dezlănțuit romanul și Templul l-aprinse
Romanul aștepta mai departe
De mirosul pestilențial
De cadavre de om și de cal
Tot ce-au cerut au primit
Prin prețul de sânge plătit.
Moldovan Pavel
2020 feb.