Bine și rău țesute( după pilda neghinei)


Un Mare Domn, bogat,
Aria și-A grăpat, după arat,
Și-a-nsămânțat-o cu grâu, curat.
Crescut-a vrednic grâul,
Însă iată,
În aria-ngrijită și curată,
În grâu, nepusă de-a sa mână
Se răspândise-n smocuri și neghină.
Văzând lucrul acesta
Ce nu părea curat,
Robii săi, sfioși, l-au întrebat:
-Doamne, tu n-ai insămânțat
Ogorul tău, cu grâu curat? ...
Cum laolaltă cu grâul, bat-o vina,
A început îndat, să crească și neghina? ! ! ...
Acesta, le-a răspuns netulburat:
-Grâul, era curat fără-ndoială,
Însă venise noaptea
Acel, ce lumea-nșeală,
Ace, ce e minciună,
Ascunsă de-o spoială
Si fără a avea Eu, nici o vină,
A-nsămânțat bob negru de neghină.
Pentru-ndrăzneala și răutatea lui,
Eu nu am vină.
Nedumeriți deci robii,
L-au Întrebat, de-odată:
Vrei să plivim acum,
Neghina blestemată? ...
-Lăsați-le să crească împreună,
Nu cumva, fiind neatenți, un pic,
Să smulgeti cu neghina și
Vre-un spic.
Vor crește amândouă sub
Același soare
Si-atuncea când se coc,
Smulge-ți neghina,
Snop cu snop.
Legați-o bine și aruncați-o,
Pentru totdeauna-n foc.
Sămânța ei, ardă și ea
Asemenea.
Grâul, la recoltare,
Puneți-l in hambare! ! ! . .
Căci, el dă tuturor,
Un țel izbăvitor.

Moldovan Pavel
26.07. 2017.