Amos 9

Și am văzut, pe Domnul, pe Altar fiind.
Să lovesc pragul de sus, al porții, poruncind.
Ușorii să-i cutremur și căzând să-i dărâm.
Să cadă pe ei și să moară cu toții,
Și zicând: Vei ucide cu sabia pe copiii lor!
Să nu scape cumva cineva din popor!
De se-ascund, cumva in Locuința cu morți,
Și de-acolo, Îi voi smulge pe toți.
În ceruri, de cumva s-or urca,
Ori pe vârful Carmelului, de se ascund.
Îi voi lua de-acolo,
Ori de pe-al mării fund,
Captivi, vor păși înaintea dușmanilor,
Cu sabia voi urmări, întregul popor,
Domnul, va atinge Pământul, ce se topește,
Iar pe oamenii lumii și pe cei rămași
Îi jelește.
Se-naltă și coboară brusc sau subtil,
Cum face apa, ce curge pe Nil,
El și-a zidit cămările sus
Când cerurile-nalte și Le-a supus.
Bolta, a-ntins-o, cu puterea Cuvântului,
Și marea o varsă, pe fața pământului.
Și Domnul STĂPÂNUL, e numele Lui,
Yah împlinește, ale Sale țeluri,
Pe multe planuri și in multe temeiuri:
Și-i întreabă pe ISRAEL, cât de mare,
Egreul pe ei:
-Nu sânteți oare pentru Mine Evrei? ! ! !
Și nu sânte-ti ca fiii Etiopiei?
Și din Egipt nu v-am scos Eu? !
Și nu sânt Eu pentru voi Dumnezeu?
Am scos din Caftor, pe filisteni
Și din Chir pe sirieni
„Iată, ochii Stăpânului, privesc„
Împărăția asta făcută păcat”
De omul lumesc.
Pentru acest păcat, n-o s-o nimicesc,
Dar lui Iacov, o rădăcină
Să-i las, Mă gândesc.
Cu ciurul să văntur, casa ta,
Între popoare.
Făr-ca vre-un bob, să cadă, la picioare.
Pentru cei ce-ncrezători,
Nu-și vor pierde firea,
Tocmai peste ei, Aduc nenorocirea.

În ziua aceea, ridic cortul lui David
Dn cădere,
Îl repar și-l zidesc, să fie tare-n putere.
Stăpân, să fie pe Edom, zice Dumnezeu,
Și peste orice popor, peste care-i chemat,
Numele Meu.
Și zice DOMNUL:
-Iată vin zile ”cînd cu oricât de mare spor
Plugarul ajunge pe secerător„!
Și pe ceice struguri zdrobesc,
Cu toată sârguința i-ajung cei
Ce vin cu sămânța!
Pe captivii lui Israel, Îi aduc înapoi
Iar ei cetățile distruse,
Le vor face ca noi.
Le vor locui și vor sădi vii,
Vinul lor le vor bea,
Când grădinile rodu-și vor da,
Bine din roade, se vor ospăta.
Din tara lor nimeni, n-o să-i mai ia.
Doar bine voi face poporului Meu
Să cunoască, că sânt, al lor
DUMNEZEU.

Moldovan Pavel
Alba Iulia