Înmormântare
Numai ce se-ascunde
Soarele-ntr-un nor,
Răul mă cuprinde,
Mă-ntind și stau să mor.

Tensiunea mea,
E destul de rea
Ascăzut cumva,
Sub șapte maxima.
Amețesc grozav,
Mă cam ia, cu greață,
Cad la pat, bolnav,
Și m-albesc la față.

Camera, se-nvârte
Vertiginos,
Parcă, două site,
Cern făină jos.

In fața mea, ninge,
Pe-un fond luminos,
Și becul se stinge,
Dar mă scapă Christos.

Crește-adrenalina,
Si-apoi, cortizolul,
Moartea-și trage mâna,
Nu-i mai dau, . obolul

Dumnezeu, pe pământ,
Mai are treabă, cu mine,
Să mai zic, din Cuvânt,
Și, s-o fac, mai bine.

Nici n-aș pleca, de loc,
Sunt mulțumit, viu să rămân,
Să nu părăsesc, vecinii din bloc,
Că, de fapt cine vine la mort.

Nu vine familiei, să fie suport,
Ci să mănânce și să bea, ca un porc,
Eventual, pe cel, ce-n moarte rămâne,
Să-l vorbească de rău, nu de bine.

Oricum, mă gândesc că atunci
Când mă petrec,
Să las scris, să se facă un chef,
Și, cei strânsi la mese, acol,

Să-mi urmeze, . uciși de alcool
Și-un preot absent,
Cu ulcer la stomac,
Întrebându-se, dacă nu-i rac,

Pășind înaintea alaiului,
Să cheme-mpărăția cerului,
Să cânte ” în veci, pomenirea lui! „.

Moldovan Pavel