Gelozia
Să nu credeți, din, greseală,
Că e gelozia, boală,
Săntem, chipul și asemănarea,
Celui ce-a lăsat iertarea.

Și nu vă pierdeți, cu firea,
Când vă face, robi, iubirea,
Sântem toți, copiii Lui,
Creator, al cerului,

Cel care ne-a dat, iertarea
Ctitor, de cer și pământ,
Făcând, stele, munții, marea,
Si tot ceea ce cuprind,

Cauza de gelozie
Ca și a urgiei Sale,
E iubirea Lui cea mare,
Marea binecuvântare
Si a lui Adam trădare,
Ce l-A umplut de întristare,

Este, dragostea prea mare,
Pentru, oricare faptură,
Ce-a adus-o, în natură,
El, a vrut să Îl iubim,
Nicidecum ca să murim.

S-ascultăm de voia Lui
Dumnezeul binelui,
Plinitor Cuvântului,
Pază fiind pământului
Si Taberei, Sfântului,

Ne-a cerut, să-ngrijim, viața,
Altfel să nu-I vedem Fața. !
Viața, toți să o susținem,
Nicidecum ca să ucidem,

Puțini vem să protejăm
Mai puțini Îl ascultăm,
Bine-ar fi Slavă să-i dăm
Numai Lui să ne-nchinăm.

Toți din oricare neam,
Toți cei din Adam și Noe
Fără horă și tam tam
să-mplinim doar Sfânta-I voie.

El, care-A lăsat iertarea,
Cum să ierte nepăsarea?
E gelos și gelos tare,
Ne-a iubit, ne-a iubit tare,
Dar ne pune la-ncercare.
Întrebarea ce-ți pun ție,
De ce-i multă gelozie? ! ! ...
moldovan pavel