Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

O mireasă şi un mire
Autor: Tudor Maier  |  Album: Un dor adânc mă cheamă  |  Tematica: Nunta
Resursa adaugata de Dorelut in 03/04/2019
O mireasă şi un mire

Timpul de îndrăgostire
Are locul său precis.
O mireasă şi un mire
Şi-au jurat pe veci iubire
Şi-un drum nou li s-a deschis.

E o taină cu pecete
Ce se rupe rând pe rând,
Până ceasul din perete,
Cu mişcările încete,
Nu-l vor auzi bătând.

Cine poate a cunoaşte
Dacă se iubesc sau ba?
Dragostea în piept se naşte
Şi din ochi se recunoaşte
Când o are cineva.

Pentru mulţi este o mască
La plăceri de carnaval.
N-au nici dragoste firească
Care poate să jertfească
Interesul personal.

În necazuri e aproape,
Suferă când este greu.
Asta-i dragostea Agape
Care poate să îngroape
Tot ce e defect şi rău.

Suflete cu largă sită
Se îndreaptă deseori
Spre profetul de elită,
Care însoară şi mărită
Pe cei lesne crezători.

Nu adoră mariajul
Tinerii contemporani,
Care răspândesc mesajul
Că-i mai bun concubinajul
Ce se-ntinde peste ani.

În final, când se înjugă,
Concubinii ne uimesc.
Rup resteiul, vor să fugă,
Parcă ar avea răpciugă
De nu se mai potrivesc.

Vin divorţuri în torente,
Semne clare ce ne spun
Că sunt ultime momente
Ale Sodomei indolente
Ce va trece ca un fum.

Nunta vrea să se impună
Doar prin bani şi străluciri.
Însă ştim de-o veste bună
Care din Sion răsună
Totdeauna pentru miri.

Voi puteţi să fiţi mireasă
În edenul nevăzut.
Dar să nu cădeţi în plasă,
Căci paianjenul, în casă,
Multe fire a ţesut.

Ba că nu-i păcat năşirea,
Ba inelul nu-i păcat…

Şi sărind din cuie firea
Le răpeşte mântuirea
Celor ce s-au întinat.

Fără nici o înscenare,
Fără tobe sau filmări,
Nunta e înmormântare,
Spune glasul celui care
Umblă pe lumeşti cărări.

De privim căsătoria
Prin oglinda cea de sus,
Vom avea oricând tăria
Să depunem mărturia
Despre mirele Isus.

Prin lumina Lui cea vie
Va fi veşnic felinar.
Ne va da pentru vecie
Pace sfântă, bucurie,
Pe al cerului hotar.

Frate, ia aminte bine
Şi nu fi înfumurat.
Vasul slab de lângă tine
Nu îl umple cu suspine
Ca să nu fi condamnat.

Nu prin forţă se arată
Bărbăţia ce o ai.
Când ţi-e fruntea încruntată
Şi ai mâna ridicată,
Domnul îţi vorbeşte: ”Stai!”

Ea nu-i roabă cu simbrie,
Vreau să îţi reaminteşti
De iubirea ta dintâie
Când umplut de nostalgie
Aşteptai să o-ntâlneşti.

Poate ajutor să-ţi fie
Ca lui Moise în pustiu,
Unde scumpa lui soţie
A tăiat în carne vie
Să îl scape de sicriu.

A iubirilor scânteie
Schimbă gândul tău fălos.
Răzbunării pune cheie
Şi ascultă de femeie
Când vorbeşte cuviincios.

Mai întâi a fost bărbatul,
Iar femeia mai apoi.
Însă văd că necuratul
Stăruie cu egalatul
Ca să-i piardă pe-amândoi.

Eva tare se oftică
Că nu-s frâiele la ea.
Nu contează că e mică,
Ea pe tocuri se ridică
Ca să poată domina.

De o vezi cum năzuieşte,
Spune-i clar şi amical.
Dacă te dispreţuieşte,
Dumnezeu o pedepseşte
Şi păţeşte ca Mical.

Soră dragă, spui vreodată
Către soţ: -Eşti Domnul meu?
Azi îţi pare demodată
Şi puţin exagerată
Exprimarea din clişeu.

Multe însă ripostează:
“Avraam de-ar fi… dar nu-i!”
Vorba asta demonstrează
Starea ce avertizează
Că nici Sara, sare nu-i.

Vă îndemn la încheiere:
Împletiţi iubirea-n trei.
Să devină orice fiere
Mai plăcută ca o miere
De la florile de tei.

Două lucruri vă spun încă:
Să răbdaţi şi să iertaţi!
Vă doresc casă pe stâncă
Şi cu dragoste adâncă
Să fiţi binecuvântaţi.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1435
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni