Cât să fie de departe
Biruința ce-o aștept,
Căci in fiecare noapte
Inima îmi plânge-n piept!

Până când vor curge oare,
Lacrimi pline de dorință
Cât să stau în așteptare,
Până vei da biruință?

Sufletul mi se zdrobește
Uneori parcă-i nedrept.
Puterea îmi tot slăbește
Și eu tot aștept, aștept!

Privește spre mine, Doamne,
Deznădejdea m-a răpus
Au trecut atâtea toamne
De mi-ai fi dat un răspuns!


De ce plângi copile-n zori?
De ce te îngrijorezi?
Nu ți-am spus de-atâtea ori,
Crede numai, și-ai să vezi!

Ti-ai dorit o casă nouă
Să nu te mai simți stingher
Dar am vrut ca mai întâi,
Să ți-o pregătesc în cer!

Ai vrut bogății deșarte
Deși ești foarte bogat,
Însă te-ar fi dus la moarte
Și-atunci n-am acceptat!

Vindecarea ce mi-o ceri,
Ți-o pot da foarte ușor
Dar tu, nu ai să fii aur
Dacă te scot din cuptor!

Mi-ai spus că între străini
Te-am adus și te-am uitat...
De-ai știi tu, copilul Meu,
Câte suflete-ai salvat!

Îți știu inima de-aproape
Eu îți văd marea dorință
Și când te-aștepți mai puțin,
Am să-ți aduc biruință!

Dar, dacă îți pierzi credința
Ce-odinioară ai avut,
Îndepărtezi biruință
Și-o luăm iar de la 'nceput!

Ai încredere în Mine
Chiar și-atunci când pare greu
Fiindcă orice ar zice omul
Verdictul îl voi da Eu!