Preţul iubirii…este mare
Când iubeşti poţi fi trădat
Dar de te-ncumeţi să-l plăteşti
Paradoxal…devi bogat.

Când mă gândesc mă trec fiori
Ce mult Domne ne iubeşti
Noi te-am trădat de-atâtea ori
Şi totuşi preţul încă Îl plăteşti!

Pe cine să iubim? Pe toţi!
Scrie-n cuvânt, o ştiţi şi voi!
Dar vedeţi Satan…ce mare hoţ
Că fură zilnic dragostea din noi!

Şi ne trezim în adunare
Oameni seci, fără iubire,
Nu vrem să stam langa cutare
ÎI evitam orice privire...

Dar dacă noi ca fraţi în Domnul
Nu mai putem să ne iubim
Când va veni un om din lume
Cu dragoste să-l cucerim?

De-ar fi numai trădarea preţul
Ce-ar trebui să îl plătim
Cred totuşi că în acest caz
Ne-am angaja mulţi să iubim.

Următorul preţ să ştiţi
Este unul şi mai mare
Fiindcă atunci când iubeşti
Trebuie să dai iertare!

Suntem azi în casa Domnului
Nici unul dintre noi n-a meritat
Prin har suntem aici în casa Lui
Căcii Domnul, şi-n aceasta dimineaţă ne-a iertat.

Dar noi? Nu mai avem iertare:
“Pe x nu-l iert nici dacă mor”,
Şi-aceasta mică neiertare
Va pune cerului zăvor!

Unde-i dragostea, unde-i iubirea
De care cântăm cu-atâta foc
Mare-i va fi străinului uimirea
Că noi cântăm, dar nu-mplinim deloc!

Preţul iubitii...e tradarea,
Domnul şi azi la achitat!
Preţul iubirii... e iertarea
Isus şi astăzi te-a iertat!

Dacă nu avem iubire
Şi în suflet suntem goi
Fraţilor, să m-ascultaţi
Cerul nu e pentru noi!

Uită, iubeşte şi iartă
Fiindcă Gloria cerească
Să ştiţi, este rezervată
Celor ce ştiu să iubească!