Flori de gutui ne-amintesc satul Lui
Autor:
Marinau Daniela
|
Album:
Rezonanțe creștine
|
Tematica:
Zidire spirituala
Resursa adaugata de loredanam in 08/05/2013
Resursa adaugata de loredanam in 08/05/2013
Flori de gutui ne-amintesc satul Lui
Ce bucurii, când mergi la țară..
Simți că trăiești cu-adevărat!
Da, și-n oraș e primăvară:
Se scutură pomii de floare,
Dar, parcă-i răpită din sat...
În pacea imnului sfânt,
Flori de măr și gutui,
Ca soli din cer spre pământ,
Dansând pe o pală de vânt,
Împrăștie mireasma Lui...
Petalele roz, diafane,
Din Pomul Vieții ne vin?
Ca nimburi, ca voaluri ușoare,
Plutesc peste verzile coame,
Într-un vis vegetal, genuin!
Viespi iuți și albine încete,
În hore de nunți se învârt,
Și măr și gutui, parcă-s fete,
Unse cu miere pe plete,
Din basmul iubit, de demult!
„Cu toții venim din sătuc”
Doinea o poetă, nostalgic,
Isus- în cătun S-a născut,
În rural Nazaret a crescut,
Nu-n urbe-n palatul cel falnic!
E calm și-i tăcere în aer!..
Auzi cum cad petale-n iarbă,
Cum fluturi iau polen de aur,
Cum frunza crește peste plaur,
Cum bunului i-albește barba..
Și clipele trec mai domoale,
Ca undele-n râul secat,
Aici, vremea are răbdare,
A zis un poet vorbă mare:
„Veșnicia-i născută la sat!”
Ce bucurii, când mergi la țară..
Simți că trăiești cu-adevărat!
Da, și-n oraș e primăvară:
Se scutură pomii de floare,
Dar, parcă-i răpită din sat...
În pacea imnului sfânt,
Flori de măr și gutui,
Ca soli din cer spre pământ,
Dansând pe o pală de vânt,
Împrăștie mireasma Lui...
Petalele roz, diafane,
Din Pomul Vieții ne vin?
Ca nimburi, ca voaluri ușoare,
Plutesc peste verzile coame,
Într-un vis vegetal, genuin!
Viespi iuți și albine încete,
În hore de nunți se învârt,
Și măr și gutui, parcă-s fete,
Unse cu miere pe plete,
Din basmul iubit, de demult!
„Cu toții venim din sătuc”
Doinea o poetă, nostalgic,
Isus- în cătun S-a născut,
În rural Nazaret a crescut,
Nu-n urbe-n palatul cel falnic!
E calm și-i tăcere în aer!..
Auzi cum cad petale-n iarbă,
Cum fluturi iau polen de aur,
Cum frunza crește peste plaur,
Cum bunului i-albește barba..
Și clipele trec mai domoale,
Ca undele-n râul secat,
Aici, vremea are răbdare,
A zis un poet vorbă mare:
„Veșnicia-i născută la sat!”
Este o poezie a inimii, a extazului bucolic..Îmi cer iertare pentru schimbările de ritm și măsură. nepoetice, care la mine marchează schimbarea ideii, de obicei.
Statistici
- Vizualizări: 1677
- Export PDF: 61
- Comentarii: 8
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Ieremia 29:11 Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
frumusețea naturii.Această poezie îmi aduce în inimă„ petale din Pomul Vieții”. Să fii binecuvântată
de Domnul,Sora Daniela dragă, cu o inimă plină de El, de Pacea Lui.
Domnul să vă binecuvinteze!
Frumos, Fii binecuvântată.