Când Isus este numit Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29, Ioan 1:36), se referă la faptul că EL ESTE SACRIFICIUL, PERFECT ŞI SUPREM, PENTRU PĂCAT. Pentru a înțelege cine a fost Isus Hristos şi ce a făcut El, trebuie să începem cu Vechiul Testament, care conține profeții privind venirea lui Hristos ca “jertfă pentru păcat” (Isaia 53:10). De fapt, întregul sistem al sacrificării stabilit de către Dumnezeu în Vechiul Testament a pregătit terenul pentru venirea lui Isus Hristos, sacrificiul perfect pe care Dumnezeu L-a oferit ca răscumpărare pentru păcatele poporului Său (Romani 8:3; Evrei:10). Sacrificarea mieilor a jucat un rol foarte important în viața religioasă a evreilor.

Cine este Isus Hristos? Spre deosebire de întrebarea "Există Dumnezeu?", foarte puţine persoane au pus întrebarea dacă Isus Hristos a existat cu adevărat. În general este acceptată ideea că Isus a fost un om care a trăit în Israel în urmă cu aproape 2000 de ani.
Discuţia începe însă când vine vorba despre a analiza identitatea lui Isus. Aproape fiecare religie importantă arată că Isus a fost un profet, sau un învăţător bun sau un om foarte credincios. Problema este că Biblia ne învaţă că Isus a fost infinit mai mult decât un profet, un învăţător bun sau un om foarte credincios.

Isaia 52:14 declară, “După cum pentru mulți a fost o pricină de groază—atât de schimonosită Îi era fața, şi atât de mult se deosebea înfățişarea Lui de a fiilor oamenilor.” Isus a suferit foarte sever în timpul încercărilor, torturii şi crucificării (Matei 27; Marcu 15; Luca 23; Ioan 19). 

Oricât de îngrozitoare au fost suferințele Sale fizice, nu se puteau compara cu suferințele spirituale prin care El a trecut. 2 Corinteni 5:21 spune, “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Isus a purtat păcatele întregii lumi (1 Ioan 2:2).

Este un lucru foarte bine cunoscut că Isus Hristos a fost executat public, prin crucificare, în Iudeea, în primul secol d.H., aflată sub conducerea lui Pilat din Pont, la cerinţa sinedriului evreiesc. Relatările istoricilor necreştini despre Flavius Iosefus, Cornelius Tacitus, Lucius de Maimonides şi chiar despre sinedriul evreiesc confirmă relatările martorilor creştini despre aceste aspecte istorice importante referitoare la moartea lui Isus Hristos.

În ceea ce priveşte învierea Sa, sunt câteva aspecte relevante care fac din aceasta un caz convingător. Specialistul în drept Lionel Luckhoo (înregistrat în Cartea Recordurilor pentru apărarea a 245 de cazuri consecutive de crimă care s-au soldat cu o achitare)

În plus faţă de afirmaţiile specifice ale lui Isus legate de propria Sa identitate (vezi de asemenea întrebarea "Este Isus Dumnezeu?”), ucenicii Săi au recunoscut dumnezeirea lui Hristos.
Ei au afirmat că Isus avea dreptul de a ierta păcatele – ceva ce numai Dumnezeu poate face, întrucât păcatul este împotriva lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:31; Coloseni 3:13; cf. Psalmul 130:4; Ieremia 31:34). În strânsă legătură cu această ultimă afirmaţie, s-a spus de asemenea despre Isus că El este Cel care va "judeca viii şi morţii” (2 Timotei 4:1).
Toma strigat către Isus: "Domnul meu, şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28).
Pavel Îl numeşte pe Isus “marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor” (Tit 2:13), şi arată că înainte de întruparea Sa, Isus a existat ca parte a lui Dumnezeu (Filipeni 2:5–8).

Isus nu a fost surprins niciodată în Biblie spunând exact “Eu sunt Dumnezeu.” 

Aceasta nu înseamnă totuşi că El nu a pretins că este Dumnezeu. Iată de exemplu cuvintele lui Isus din Evanghelia după Ioan 10:30: “Eu şi Tatăl una suntem.” La prima vedere, asta nu pare a fi o revendicare de a fi Dumnezeu. Totuşi, examinaţi care a fost reacţia evreilor la cuvintele lui Isus: “Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu” (Ioan 10:33). Evreii înţeleseseră faptul că Isus declarase că El este Dumnezeu.

Sunt multe profeții despre Isus Hristos în Vechiul Testament. Unii comentatori spun că sunt sute de profeții cu privire la Mesia. În continuare sunt prezentate acele profeții care se consideră a fi cele mai importante şi mai mai clare.

În privința naşterii lui Isus—

Isaia 7:14: “De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-I va pune numele Emanuel.”
Isaia 9:6: “Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”