Timpii mântuirii
Autor: Rîpă Ioan  |  Album: fara album  |  Tematica: Adevarul
Resursa adaugata de Ioan1950 in 29/11/2017
    12345678910 0/10 X

                               -TRECUT

 

MÂNTUIREA LA    - PREZENT

 

                              - VIITOR

 

 

Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi MÂNTUIŢI toţi cei ce Sunteţi la marginile pământului! Căci Eu Sunt Dumnezeu, şi nu altul. Isaia 45: 22   

 

 

Frați și surori, doresc să vă vorbesc despre MÂNTUIREA noastră de obște, despre acest minunat DAR de la Dumnezeu, dar, nu în felul în care vorbesc cei mai mulți, ci NUMAI așa cum nea prezentat-o Domnul Iisus în Scripturi după voia Tatălui din ceruri. Această mântuire, se POATE păstra doar prin PERMANENTA legătură a fiecărui individ cu Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, prin Domnul Iisus Hristos (1 Tim. 2. 5, 6, Luca 12. 12; Ioan 14. 26; 1 Cor. 2. 13; 12. 3; 2 Cor. 6. 6; Efes. 1. 13; 4. 30; 1 Tes. 1. 6), NUMAI, păzind RÂNDUIELILE Lui.

 

MÂNTUIREA aceasta, este o chestiune personală a fiecărui individ, cu toate că ni se vorbește în Scriptură și la modul plural, dar de cele mai multe ori se vorbește la modul singular, și chiar putem spune, că însăși Scriptura, încheie TEMA mântuirii, la modul SINGULAR: Apo. 3, 10-12, 21; 21. 7; 22. 7.

 

Mântuirea NU se capătă prin intermediul vreo unei religii sau a unor forme de partide religioase. Mântuirea este o moştenire dată de Însuşi Dumnezeu (Is. 54. 17), omului, şi numai cine umblă în neprihănire, găseşte mântuirea (Prov. 28. 18; 26).

 

Mai întâi, aș vrea să vă arăt ce înseamnă:

 

1.       RELIGIE;

 

2.       DOGME religioase;

 

3.       TEOLOGIE.

 

-          RELIGIE: aceasta este un ansamblu de idei ale unui individ sau a mai mulți indivizi, sentimente și acțiuni împărtășite de niște grupuri și care oferă adepților săi un cod de comportament (bun sau rău), după care își pun nume de culte religioase. Și știți, câte feluri de partide religioase sunt în România, și tot atâtea și partide politice, iar scopul ambelor partide, NU este altul, DECÂT, banii, câștigul mârșav (1 Petru 5. 2).

 

-          DOGME religioase: este un sistem de practici și ritualuri, credințe în forțe supranaturale, învățătura fundamentală a unei RELIGII.

 

-          TEOLOGIE: - (după mine, această ramură a științei omenești, este o, TE OLOGESC eu, o OLOGEALĂ a oamenilor, adică îi face din oameni, neoameni, îi îndobitocește, le spală creierele, făcând-ui să creadă ce vor ei, nicidecum adevărul lui Dumnezeu ) - aceasta este o disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea unei RELIGII. Tratarea speculativă care, din interiorul fiecărei RELIGII studiază DIVINITATEA. Adică, studierea dogmelor RELIGIILOR.  

 

    Pe mine, nu mă interesează învățăturile religiilor, dacă nu are în ele, STRICT, ÎNVĂȚĂTURA Domnului Iisus (2 Ioan 9, 10). Eu unul, nu vreau să țin, DECÂT (religia) învățătura Domnului Iisus, fiindcă această învățătură este de la Tatăl din cer (Ioan 12. 49, 50; 16. 12-15), pentru mântuirea celui ce crede doar cuvintele Lui.

 

Fraților, vă interesează MÂNTUIREA? atunci vă sfătuiesc frăţeşte din toată inima, faceți  NUMAI ce cere Duhul Sfânt. Nu ascultați la oameni, dacă nu spun întocmai cuvintele Domnului (Ieremia 23. 28; 1 Petru 4. 11; 2 Ioan 9, 10). Voi înși - vă, ADÂNCIŢI-VĂ privirile în LEGEA DESĂVÂRŞITĂ (NOUL TESTAMENT), care este legea slobozeniei (Iacov 1. 25), STĂRUIȚI în ea, ÎMPLININD cu fapta, TOT ce stă scris, şi VOI înși -vă păziți-vă NE ÎNTINAȚI de lume (Iac. 1. 27).

 

Neîntinat de lume, înseamnă ce spune în Ps. 1, și să NU mai facem (Lev. 18. 3) ce face lumea, să NU mai ţinem învăţăturile dracilor (1 Tim. 4. 1), şi ceea ce face lumea să nu se audă ieşind din gura noastră (Exod 23. 13; Ps. 16. 4), nici să luăm parte la lucrările lor, mai degrabă SĂ LE osândim (Efes. 5. 11) şi atunci Domnul ne va descoperi taine ascunse, RÂNDUIELILE Lui care duc la mântuire (Ps. 50. 23).

 

Ştiți ce înseamnă, a ADÂNCI? Când oamenii sapă în pământ după ceva, după apă, după aur sau mai ştiu eu ce, cu cât se vor ADÂNCI mai mult, vor găsi izvoare mai bune, vor găsi aur mai bun, sau pietre preţioase. Aşa este şi cu Scriptura lui Dumnezeu, cu cât te adânceşti mai mult în ea, vei descoperi comorile înţelepciunii, izvoarele mântuirii (Is. 12. 3), izvoarele vieţii.

 

Frați si surori, ce voi nu ştiţi, este faptul că, MÂNTUIREA aceasta, are TREI etape.

 

Da fraților, vă vine să credeţi sau nu, MÂNTUIREA are trei etape, de care puţini ştiu, și fără de acestea, NU este MÂNTUIRE. Trei etape, trei timpi diferiţi, lăsaţi SCRIS de către Domnul nostru Iisus Hristos în Sfintele Scripturi; şi aceştia sunt:

 

- TRECUT (Is. 63. 9; Efes. 2. 8).

 

- PREZENT (1 Cor. 15. 1, 2; Efes. 2. 5; Tit 3. 5).

 

- VIITOR (Prov. 28. 18, 26; Is. 25. 9; 35. 4; Matei 10. 22; 24. 13: Marcu 13. 13; Ev. 2. 14; Ioan 10. 9; Rom. 5. 9, 10; 10. 9, 13; 2 Tim. 4. 18).

 

1. Etapa întâi, TRECUT.

 

Am fost mântuiţi (Ef. 2. 8). Observaţi că aici vorbeşte la modul PLURAL, la cei mulţi chemaţi (Matei 20. 16). Atunci când am auzit Cuvântul şi ne-a fost dat darul pocăinţei (F. A. 11. 18) şi am fost scoşi din ticăloşia lumii, din robia păcatului (Ioan 8. 34). De aici încolo, totul devine o chestiune personală.

 

Fraților, dacă veți citi necurmat în legea Duhului de viață (Rom. 8. 2 ), mântuit înseamnă multe: Păzit, Salvat, Scos, Ocrotit, Vindecat, Scăpat etc….

 

2. Etapa a doua, PREZENT.

 

Suntem mântuiţi (1 Cor. 15. 2), scoşi, păziţi, salvaţi, etc… Când? În timpul vieţii pe acest pământ, DACĂ, trăim și noi ca Domnul Iisus (1Ioan 2. 6), NUMAI după cuvântul din Evanghelie. Din 1991 de când am fost chemat la pocăinţă şi până în ziua de astăzi, am fost mântuit (salvat, ocrotit, scos, păzit, vindecat) din diferite situaţii, de miliarde de ori. Dacă nu era Domnul să mă mântuiască, să mă salveze în războiul (1 Petru 2. 11; Gal. 5. 17) cu firea pământească şi cu forţele păcatului, forţele întunericului (Ef. 6. 12), eram pierdut. De mii de ori m-a dus Satan în ispite până pe marginea prăpastiei, pe muchie de cuţit, şi dacă nu ar fi fost Domnul să mă MÂNTUIASCĂ – salveze -, eram pierdut.

 

Satana se luptă numai cu acei oameni care au din Duhul Domnului Hristos în ei (Rom. 8. 9), cu cei ce au ungerea de sus (1 Ioan 2. 20, 27), pentru că, ei NU mai trăiesc ca altădată, ca păgânii (Ef. 4. 17, 24), NU mai trăiesc în felul lumii.

 

Ucenicii Domnului NU mai sunt pământeşti, fiindcă cei ce sunt pământeşti NU pot să fie plăcuţi lui Dumnezeu (Rom. 8. 8). Ucenicii Domnului caută să păzească TOT ce spune Domnul Iisus în Scripturi (1 Cor. 15. 1), neabătându-se nici la dreapta, nici la stânga (Deut. 17. 20) de la cele scrise (1 Cor. 4. 6).

 

Între cele trei etape ale mântuirii oferite de Domnul Iisus, mai există o etapă, care atârnă de om, fiindcă Dumnezeu a desăvârşit TOT ce a avut (Ioan 17. 4) de făcut pentru mântuire. De aceea, între etapa a doua şi a treia, Duhul Domnului vorbeşte prin gura lui Petru şi ne zice: „MÂNTUIŢI-VĂ – adică fiecare om în parte - din mijlocul acestui neam ticălos” (F. A. 2. 40). Adică, să ieşim afară din mijlocul oamenilor fireşti, şi SĂ NU mai facem NIMIC din ceea ce face neamul românesc, ca să avem parte de etapa a treia de mântuire. Între aceste două etape, poate ni se potriveşte pilda din Matei 13. 22 şi NU vom ajunge niciodată la etapa a treia de mântuire.

 

3. Etapa a treia, VIITOR, şi cea mai importantă (Mat. 10. 22; Mar. 13. 13; Ev. 2. 14; Prov. 28. 18, 26).

 

Aici luaţi bine seama, Domnul NU mai vorbeşte nici la plural nici la timpul prezent, ci vorbeşte doar la SINGULAR şi la timpul viitor. Va fi mântuit (Matei 24. 13; 2 Tim. 4. 18). Când? Atunci când va veni Domnul ca să aducă mântuire celor ce-L aşteaptă (Ev. 9. 28; 1 Petru 1. 12-19) pregătiţi după cuvintele Lui (Ioan 12. 47-48) şi DACĂ Domnul va găsi faptele noastre conform cu Evanghelia (2 Tes. 1. 8), conform cu învăţătura Domnului Iisus (2 Ioan 9-10), înaintea Dumnezeului Său (Apoc. 3. 2), Tatăl ceresc.

 

De această etapă vor beneficia cei din pilda Matei 13. 22.  

 

În Evanghelie (Marcu 10. 50-52) avem un exemplu de MÂNTUIRE a unui orb. Ce vârstă o fi avut orbul acela, nu ne spune Scriptura. Dar, dacă orbul acela, după ce şi-a căpătat vederea s-a apucat de blestemăţii şi a ajuns un stricat, oare orbul acela va ajunge mântuit în rai, fiindcă Domnul i-a spus atunci: „Du-te, credinţa ta te-a MÂNTUIT”? Da, l-a mântuit, dar de starea aceea în care se afla atunci, că era orb, după aceea, a depins de el, dacă va ajunge să fie mântuit în ziua cea mare a Domnului! În Ioan 5, Domnul a mântuit un olog de 38 de ani, dar după aceea îi spune: de acum, să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Omul acesta, a depins numai de el, dacă va fi ajuns în raiul lui Dumnezeu, sau nu.

 

În Sfânta Scriptură, există multe versete care conţin verbul „va fi mântuit”, la timpul viitor.

 

Iată câteva dintre acestea: Prov. 28. 26; Is. 1. 27; 45. 17; Ier. 33. 16; Daniel 12. 1; Ioel 2. 32; Matei 10. 22; Marcu 13. 13; 16. 16; Ioan 10. 9; F. A. 2. 21; Rom. 9. 23; 10. 13; 11. 26; 1 Cor. 3. 15; 1 Tim. 2. 15; 2 Tim. 4. 18. Apostolii, oare, au fost ei mântuiţi înaintea noastră? ? să vedem ce zice Scriptura, şi ce spune şi Pavel despre el şi mântuirea lui.

 

În Filipeni 3. 10-14, Pavel vorbeşte despre el, şi în versetul 11 spune: „CA SĂ AJUNG, DACĂ, VOI PUTEA” la învierea din morţi. El nu spune că este mântuit, ci în 2 Tim. 4. 18 spune; MĂ VA, adică la viitor, un timp îndepărtat: „Domnul MĂ VA, MÂNTUI, ca să INTRU în Împărăţia Lui”.

 

Când îl va mântui? Va fi el mântuit înaintea noastră? NU! De ce? Citiţi vă rog în 1 Tes. 4. 14-17, şi vedeţi ce spune Pavel în versetul 16 şi 17. Când va veni Domnul cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, atunci se va vedea care vor fi mântuiţi, şi dintre cei ce au murit înainte şi dintre cei găsiţi vii pe pământ la vremea aceea.  

 

Fraților, dacă vreți mântuirea sufletului, strângeți în inimă toate aceste lucruri, care vă vor duce la MÂNTUIREA pe care o va aduce Domnul la a doua Sa venire (Ev. 9. 28), fie că vei fi găsit în viață la venirea Lui, sau nu, fie vei avea parte de întâia înviere.

 

O SINGURĂ DATĂ, are omul ŞANSA mântuirii! SĂ NU o pierdem, SĂ NU o scăpăm din mâini, să ne dăm viaţa pentru ea (Matei 10. 39). Noul Testament, - nu şah, nu table, nu rebus, nu fotbal, nu teatru, nu filme şi alte lucruri lumeşti din lumea lui Satan - cartea aceasta a vieţii (Deut. 32. 47; Ioan 6. 63), legea Duhului Sfânt (Rom. 8. 2), legea slobozeniei (Iac. 1. 25), care ne învaţă ce este mântuirea şi ne poate duce spre MÂNTUIRE, SĂ NU se depărteze de ochii noştri şi de gura noastră. Să căutăm să împlinim TOT (Iosua 1. 8) ce scrie în ea (Luca 10. 26; 1 Cor. 4. 6), şi atunci, Domnul, Dumnezeu, ne va învăţa (Ioan 6. 45) ce este de folos, şi ne va călăuzi pe calea pe care trebuie să mergem (Is. 48. 17). Fiindcă, acest Nou Testament, legea slobozeniei, legea desăvârşită a mântuirii (Iacov 1. 25), este, TOT ce are omul nevoie pentru a fi mântuit, adică să scape de dreapta judecată a Domnului și condamnarea pe veci în iazul care arde veșnic cu foc și pucioasă. Pentru că, acest Nou Testament, ne arată:

 

- gândirea lui Dumnezeu (Is. 55. 8-11),

 

- starea omului (Gen. 6. 5-7),

 

- calea mântuirii (Is. 56. 1),

 

- destinul celor drepţi (Rom. 2. 7) şi al celor răi (1 Cor. 6. 9, 10; Apoc. 21. 8).

 

- Învăţăturile Lui, sunt sfinte (Apoc. 14. 6, 7) şi obligatorii.

 

- Relatările Lui sunt adevărate (1 Tes. 4. 8; 2 Petru 1. 21),

 

- hotărârile Lui sunt NESCHIMBĂTOARE (Is. 46. 10).

 

- Citeşte-l ca să fii înţelept (Prov. 9. 10; 14. 27; 8. 33-36),

 

- crede-l ca să fii drept (2 Cor. 4. 13) şi

 

- practică-l pentru ca să fii sfânt.

 

- El cuprinde lumină (Ioan 8. 12) ca să te călăuzească,

 

- hrană ca să te hrănească (Ioan 6. 27, 54, 55),

 

- mângâiere ca să te înveselească.

 

- El este harta călătorului, toiagul pelerinului, busola pilotului, sabia soldatului (Ef. 6. 17), ciocanul demolatorului (Ier. 23. 29) şi oglinda caracterului creştinului (Ioan 13. 35).

 

- În el ni se arată, cum se poate restabili paradisul, cum se deschide cerul (F. A. 7. 56), iar porţile iadului (Matei 16. 18) sunt sfărâmate.

 

- Domnul Hristos este subiectul lui măreţ, binele nostru, este planul lui (Ef. 1. 9; 3. 11), iar slava lui Dumnezeu este sfârşitul lui (1 Cor. 15. 24).

 

- El trebuie să ne UMPLE mintea, să ne conducă inima şi să ne călăuzească picioarele.

 

- Citeşte-l încet şi cugetă la el fiind mereu în stare de rugăciune fierbinte, din inimă, pentru că învățăturile lui, sunt o mină de bogăţii eterne, un paradis al slavei cereşti şi un RĂU al plăcerilor vieţii pământeşti.

 

- Îţi este oferit aici pe pământ cât eşti în viaţă, şi-ţi va fi deschis la judecată, când după el, vei fi, ori răsplătit, ori osândit, pentru că, ceea ce îl va judeca pe orice om în ziua judecăţii, este Cuvântul pe care la vestit Domnul Iisus (Ioan 12. 47, 48).

 

- El invocă ceea mai mare şi mai înaltă responsabilitate, răsplăteşte ceea mai măreaţă lucrare, de vei sluji Domnului după el, şi condamnă pe toţi aceia care nesocotesc conţinutul lui sfânt”.

 

Pentru mântuire, Dumnezeu vrea să vadă la oameni CUNOŞTINŢĂ de Dumnezeu, MAI MULT decât orice pe acest pământ (Osea 6. 6), şi nu puţină, ci deplină cunoştinţă (2 Petru 1. 8), căci, dacă nu cunoaştem, adică dacă nu ştim, n-avem ce împlini. Dacă nu împlinim, nu vom fi mântuiţi.

 

Dacă oamenii nu cunosc Scripturile, nu cunosc nici pe Dumnezeu, fiindcă aşa spune chiar Domnul Iisus în Evanghelie (Matei 22. 29), atunci ei se rătăcesc.

 

Dacă cunoaştem Scripturile și vom trăi în TOTUL după ele, - (sunt oameni care cunosc Scripturile din scoarță în scoarță, dar habar nu au de a trăi conform lor ) - Îl vom cunoaşte şi pe Dumnezeu, iar dacă Îl cunoaştem pe Dumnezeu, vom avea viaţa veşnică (Ioan 17. 3), și nu vom putea fi înșelați de tot felul de vrăjitori religioși, sau de orice fel.

 

Dumnezeu nu vrea să fim leneşi, vrea cunoştinţă de Dumnezeu mai MULT decât orice pe acest pământ (Osea 6. 6), fiindcă cu cunoştinţa ni se înmulţeşte pacea şi harul (2 Petru 1. 2). Fiindcă, prin dumnezeiasca Lui putere, El ne-a dăruit prin legea slobozeniei, legea desăvârşirii mântuirii (Iacov 1. 25), TOT ce priveşte viaţa şi evlavia pentru mântuire (Luca 13. 23; 1 Cor. 1. 18), prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe: ca prin ELE, să ne facem părtaşi firii dumnezeieşti, DACĂ FUGIM de stricăciunea care este în lume (2 Petru 1. 4). De aceea, TREBUIE, să ne dăm toate silinţele ca să unim cu CREDINŢA noastră fapta; cu fapta (adică cu împlinirea), cunoştinţa; iar cu CUNOŞTINŢA, înfrânarea (de la TOT ce este în lume); cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni (2 Petru 1. 5-7).

 

Fraţii Domnului (Matei 12. 48, 49), sunt numai aceia care fac voia lui Dumnezeu (Matei 12. 50;   Ev. 2. 11; Matei 28. 10; Ioan 20. 17; Rom. 8. 29).

 

De astăzi înainte, să căutăm să facem voia Domnului, căci numai în felul acesta NI SE VA intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru (2 Petru 1. 10, 11).

 

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune prin Duhul Sfânt (Ev. 5. 12-14; 6. 1-2), să lăsăm cele dintâi adevăruri începătoare ale Domnului Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite.

 

Luaţi seama bine, încă o dată spun: NU ne putem juca cu mântuirea, căci NUMAI o dată în viaţă avem această şansă! Pentru că, AUZIŢI ce ne spune Duhul Sfânt? „Să mergem spre cele desăvârşite”(Ev. 6. 1)! Și dacă Duhul Domnului (Rom. 8. 9) ne cere să mergem SPRE cele desăvârşite, înseamnă că NU trebuie să batem pasul TOT pe loc, ci să trăim legea slobozeniei care poate să ne facă desăvârşiţi şi să ne ducă la mântuire. Pe unele dintre acelea pe care mi le-a descoperit (1 Cor. 14. 26) şi mie Dumnezeu, vi le fac cunoscute prin această scriere.

 

Fraţilor, SĂ NU NE JUCĂM cu mântuirea. NU EXISTĂ MÂNTUIRE, decât după rânduielile (Lev. 26. 15; 2 Regi 17. 13; Ezec. 20. 19, 21) lui Dumnezeu transmise prin prooroci (Deut. 6. 1; 7. 11; 8. 11; 2 Regi 17. 13), prin Domnul Iisus (Ioan 12. 49), prin apostoli (Ioan 16. 12-15).

 

Cineva mi-a zis odată: „crezi că se supără Domnul dacă faci ceva care NU este după Scriptură”? Da oameni buni! Se supără FOARTE, FOARTE TARE! Pentru că a face ceva în numele Domnului, care NU corespunde cu învăţătura, rânduielile şi cerinţele Domnului din lege, ceva care Domnul NU ţi-a cerut prin Cuvântul din Scriptură, înseamnă a aduce foc străin înaintea Domnului. Iar despre ceea ce înseamnă a aduce foc străin înaintea Domnului, ne este arătat în Lev. 10. 1….

 

În toamna anului 2008, într-o adunare, am auzit o proorocie pentru un om al lui Dumnezeu, şi care a sunat aşa: „Bărbatule, te-am ales şi te-am învăţat învăţătură sănătoasă care să ducă la mântuire. Du-te, că mai este puţină vreme, du-te prin adunări şi vesteşte rânduielile Mele (Lev. 20. 22-23; 26. 14-16; 2 Împ. 17. 15) care duc la mântuire. Du-te prin adunări, căci în adunări NU este învăţătură sănătoasă, ci este învăţătură stricată”.  

 

După plecarea de la acea adunare, m-am gândit la acea proorocie, la starea adunărilor în general, şi la ce spune Dumnezeu prin proorocul Ezechiel, cum că oamenii se hrănesc cu nădejdi înşelătoare (Ezec. 13. 3-10), luând ca hrană ce au călcat alţii cu picioarele, şi de băut, beau tot ce au tulburat alţii (Ezec. 34. 18-19). Aceasta să fie credinţa mântuitoare? NU! Citiţi în cartea lui Ezechiel capitolul 34, să vedeţi ce va face Domnul cu cei credincioşi care caută mântuirea după rânduielile Lui.

 

Scriptura spune: „credinţa fără fapte este zadarnică” (Iac. 2. 20). Avraam a fost socotit NEPRIHĂNIT prin fapte, când a adus pe fiul său jertfă pe altar (Iac. 2. 21). Vedeţi? Credinţa lucra împreună cu FAPTELE, şi prin FAPTE (2 Petru 1. 5-7), credinţa a ajuns desăvârşită (Iac. 2. 22)!

 

Iată acum o înşiruire de versete care ne arată, că mântuire fără fapte NU există: Is. 3. 10; Col. 1. 10; Ef. 2. 10; Tit 1. 16; 2. 7; 3. 8, 14; Filimon 6; Ev. 10. 24, 39; 11. 7, 8-11, 17, 20…; Iacov 1. 25; 2. 14-26; 3. 3, 17; 2 Petru 1. 5; 1 Ioan 3. 12, 18; Apoc. 2. 2, 5, 19, 23; 3. 1, 2, 8, 15; 14. 13; 20. 13).

 

În Evrei 11. 1, scrie: „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”.

 

De exemplu: Avraam, când a fost chemat să se stabilească în altă parte, a ASCULTAT şi a plecat fără să ştie nici unde se va duce, și nici drumul  pe unde avea să meargă (Ev. 11. 8). I-ar fi folosit la ceva doar simpla credinţă, dacă ASCULTAREA de Dumnezeu nu o punea în practică? Deci, CREDINŢA are ca temelie ASCULTAREA (1 Sam. 15. 22; Rom. 15. 18).

 

Aşa este şi cu mântuirea. NU este de ajuns doar să spunem că suntem mântuiți, dacă NU aplicăm în viaţa noastră, învăţătura Domnului Iisus, împlinind regulile, condiţiile, RÂNDUIELILE, faptele trasate de Dumnezeu mai dinainte (Ef. 2. 10), pentru a fi mântuiți (Matei 10. 22; 24. 13; Marcu 13. 13;   Ev. 3. 6, 14; Apoc. 2. 10)!

 

Vedeţi dar, că omul este socotit NEPRIHĂNIT prin FAPTE, şi NU numai prin acea credinţă pe care o afirmă fiecare (Iac. 2. 24)! Dacă se mai fac ACELE FAPTE ale firii pământeşti care duc la moarte şi la vrăjmăşie cu Dumnezeu (Rom. 8. 5-8), pe care le făceau şi înainte şi pe care le face lumea, atunci unde este credinţa adevărată? UNDE? Care este credinţa, DACĂ se aduce foc străin înaintea Domnului cu acele sărbători păgâne: paşte, florii şi multe altele, care NU sunt după învăţătura Domnului Iisus dată prin Duhul Sfânt prin apostoli (F. A. 1. 2)?

 

După cum trupul fără duh este mort, TOT aşa şi credinţa fără faptele (Ef. 2. 10) plăcute Domnului, este moartă (Iac. 2. 26). Degeaba spunem că avem credinţă, dacă nu avem faptele pe care le cere Dumnezeu, căci despre credinţa aceea, Dumnezeu zice: „că omului doar i se pare că o are” (Luca 8. 18).

 

Haideţi să vedem, câteva exemple din faptele cerute de Scriptură. Primul lucru, prima cerinţă, este ASCULTAREA, cum zice în prooroci:

 

-          1 Sam. 15. 22; Tit 1. 16, ASCULTAREA, face mai mult decât ORICE am face noi în numele Domnului, căci degeaba te lauzi şi te baţi cu pumnul în piept că-L cunoşti pe Dumnezeu, dacă cu faptele tale ÎL tăgăduieşti pe Dumnezeu (Tit 1. 16).

 

-          Rom. 12. 1, să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută.

 

-          Evrei 13. 15, 16, prin Domnul Iisus să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.

 

-          Ps. 51. 17, să avem un duh zdrobit şi o inimă zdrobită.

 

-          Ps. 50. 23, să aducem mulţumiri ca jertfă, şi să veghem asupra căilor noastre.

 

-          Col. 3. 16, Cuvântul Domnului să locuiască din BELŞUG în noi în TOATĂ înţelepciunea. Să ne învăţăm şi să ne sfătuim cu psalmi, cu cântări de laudă şi duhovniceşti.

 

-          Col. 3. 17, TOT ce facem cu cuvântul sau cu fapta, să fie făcute în Numele Domnului Iisus, mulţumind prin El Tatălui.

 

-          Col. 3. 1, 2, Să ne gândim NUMAI la lucrurile de sus, SĂ umblăm NUMAI după lucrurile de sus, unde Domnul stă la dreapta lui Dumnezeu.

 

-          1 Petru 4. 11; Ier. 23. 28; Ioan 7. 18; 2 Tim. 4. 3, 4, SĂ vorbim NUMAI cuvintele lui Dumnezeu, nu cuvinte de la noi înşine după poftele noastre, istorisiri închipuite.

 

-          1 Ioan 3. 18, SĂ iubim, NU cu limba şi cu gura, ci cu FAPTA şi ADEVĂRUL.

 

-          1 Petru 3. 10, 11, Să ne înfrânăm limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare. Să ne depărtăm de rău, făcând numai ce este bine.

 

-          Ps. 119. 104, 128, SĂ urâm ORICE cale a minciunii.

 

-          Ezec. 20. 18, 19, SĂ NU ţinem rânduieli puse de oameni (rânduieli aşa zise bisericeşti), ci să căutăm RÂNDUIELILE Domnului din Scripturi şi să le păzim.

 

-          Evr. 12. 25, SĂ ascultăm NUMAI de glasul Domnului, dacă vrem MÂNTUIREA.

 

-          Ioan 8. 29; 1 Ioan 2. 6, ca noi, să fim plăcuţi lui Dumnezeu, trebuie, ca ÎNTOTDEAUNA, să căutăm să facem NUMAI ce este plăcut înaintea Lui, trăind şi noi cum a trăit Domnul Iisus.

 

După cum trupul fără duh este mort, tot la fel şi CREDINŢA fără fapte este moartă (Iac. 2. 26)! Unui om îi foloseşte la ceva să creadă că pământul îi va da rodul, fără ca omul să semene sămânţa? Îi foloseşte la ceva credinţa, dacă nu-şi îngrijeşte ogorul? Dacă nu îl sapă? Dacă nu îl udă? Dacă nu îl curăţă de buruieni?

 

Dacă omul nu îndeplineşte toate rânduielile pentru a obţine acea cultură, va avea el ce să culeagă? Nici o credinţă nu-i foloseşte omului, fără fapte!

 

Nu înseamnă că tot ce crezi, deja eşti şi tu! NU vă mai lăsaţi înşelaţi şi amăgiţi că omul va fi mântuit doar printr-o credinţă pe care o afirmă el, fără să şi-o testeze (2 Cor. 13. 5).

 

CĂUTAŢI în cartea legii (Iosua 1. 8; Rom. 8. 2; Iac. 1. 25) rânduielile Domnului care duc la MÂNTUIRE şi acolo veţi vedea, care este credința adevărată.

 

 În Biblie, Cuvântul Domnului ne vorbeşte în 36 de versete despre RÂNDUIELILE  lui Dumnezeu care trebuiesc respectate, şi fără de care nu există MÂNTUIRE.

 

În Ezechiel 20: 19, Domnul spune:  „Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rânduielile Mele”.

 

În dimineaţa zilei de 29-02-2012, pe la ceasul al zecelea din noapte, Dumnezeu mi-a arătat că nu este împlinirea poruncilor, fără rânduielile Lui. Mi-a spus că aici este marea  nenorocire a multora, că nu respectă rânduielile puse de Domnul. Am să vă dau, doar un singur exemplu, de încălcare gravă a rânduielilor lui Dumnezeu. Scriptura spune, că femeia trebuie să tacă, să nu dea ea învățătură altora (1 Cor. 14. 34-37), dar astăzi femeia a ajuns cocoțată sus de tot. Scriptura mai spune, că femeia (1 Cor. 7. 34), trebuie să stea cu capul acoperit (1 Cor. 11. 6), căci altfel îşi necinsteşte capul ei, adică pe bărbat (1Cor. 11. 5), pe Domnul Hristos, care este capul bărbatului (1 Cor. 11. 3) şi pe Dumnezeu Tatăl, care este capul Domnului Hristos (1 Cor. 11. 3), dar şi pe îngerii lui Dumnezeu (1 Cor. 11. 10)

 

În Evanghelie (Ioan, 8. 30-37), Domnul Iisus ne redă starea unora despre care se afirmă cum că ar fi crezut în Domnul, dar Domnul le spune acestora: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în ADEVĂR ucenicii Mei”.

 

După aceste cuvinte spuse celor ce afirmau credinţa în El, Domnul spune în versetul Ioan 8. 37, că, acei credincioşi căutau să-L omoare! Oare câţi credincioşi de aceştia sunt astăzi prin adunările religioase?

 

Credinţa adevărată şi mântuitoare, este aceea prin care oamenii fac NUMAI ce spune Domnul Iisus (1 Ioan 9, 10), căci dacă nu faci întocmai ce spune EL, cum poți crede că vei fi mântuit! Cei care ne temem cu adevărat de El - fiindcă şi dracii se tem (Matei 8. 28-32) şi au şi credinţă (Iac. 2. 19) -, să sfinţim pe Domnul oştirilor (Is. 8. 13), de El să ne temem şi să ne înfricoşăm (Is. 8. 13; Luca 12. 5).

 

Suntem chemaţi să mergem pe calea MÂNTUIRII (Luca 13. 23), şi ne spune să ne CHINUIM să intrăm pe Uşa ceea strâmtă (Luca 13. 24; Ioan 10. 9), şi cine va intra pe ea, VA FI, mântuit – la viitor.

 

Cum adică să NE CHINUIM? Ce înseamnă a ne chinui! ? Cum te chinuieşti să treci printr-un loc strâmt, când nu ai altă cale? Auziţi ce spune Domnul Iisus: „Largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi MULŢI sunt cei ce intră pe ea. STRÂMNTĂ este poarta care duce la viaţă, şi PUŢINI sunt cei ce o află (Matei 7. 13-14).

 

Pentru această CALE STRÂMTĂ, avem şi o carte de circulaţie – Legea Duhului Sfânt (Rom. 8. 2; 2 Cor. 3. 6; Iacov 1. 25), Noul Testament -, care este plin de o sumedenie de indicatoare, semne de circulaţie, Legi şi Decrete, care NU trebuiesc încălcate şi nerespectate.

 

Cum nimeni NU poate fi şofer, dacă nu cunoaşte şi dacă nu respectă legile de circulaţie, cu atât mai mult, NIMENI NU POATE intra în Împărăţia cerurilor, dacă NU cunoaşte şi NU respectă legile de circulaţie spre ceruri.

 

Dumnezeu mi-a făcut descoperit (1 Cor. 14. 26) şi mie unele adevăruri, care sunt de un mare folos pentru mântuirea noastră de obşte. Dumnezeu mi-a dat acestea, pentru a ne câştiga sufletele noastre pentru Domnul. Nu caut să obţin de la voi nici laude, nici slava ce vine de la oameni, căci este un Altul care Îşi caută slava Lui (Ioan 8. 50) şi care judecă.

 

Conducătorii religioşi cu „cărţi de muncă” în câmpul Evangheliei sunt plini de râvnă pentru oameni (Gal. 4. 17), dar nu cu gând bun, ci pentru bani (1 Petru 5. 2), pentru plată (Mica 3. 11). Citiţi în epistola lui Iuda.

 

Domnul Iisus, a fost ispitit ca şi noi, în TOATE lucrurile, dar a fost fără păcat (Ev. 4. 15). Aşa şi noi, trebuie să trăim fără păcat, pentru că Domnul este despărţit de păcătoşi (Ev. 7. 26). Să împlinim cuvintele Domnului (Ioan 12. 48-50) ca să fim sfinţi.

 

 „Când nu este descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte legea” (Prov. 29. 18). Când nu este descoperire dumnezeiască, poporul piere din lipsă de cunoştinţă (Osea 4. 6).

 

În alt loc citim: „Dacă unul are o descoperire, să fie spusă pentru zidire (1 Cor. 14. 26), pentru ca să creştem în harul şi cunoştinţa Domnului (2 Petru 3. 18), în DEPLINA cunoştinţă a Domnului (2 Petru 1. 8).

 

Într-o zi, am întrebat pe cineva, ce cunoaşte el despre mântuire, şi dacă va fi mântuit! El mi-a spus că este mântuit prin credinţă, că are „siguranţa mântuirii” - un cuvânt care NU ESTE în Biblie -, dar în schimb, NU cunoştea NICI UNA din condiţiile de mântuire, şi se credea „mai tare” ca apostolul Pavel, care a spus: „ca să ajung cu ORICE chip, DACĂ voi putea, la învierea din morţi”.

 

Pavel NU  a spus nimic despre o siguranță a mântuirii (Fil. 3. 11-12), DAR, el făcea un lucru: uitând ce este în urma lui, se ARUNCA spre ce este înainte, ALERGA, alerga spre ţintă pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu (Fil. 3. 13-14), și spune el; CĂ POATE (Ţef. 2. 3) îl va mântui Domnul ca să intre în Împărăţia Lui cerească (2 Tim. 4. 18). - Vă rog să citiți Țefania 2. 3…, să vedeți ce spune Dumnezeu, CELOR ce păzesc poruncile Lui -.

 

La întrebările mele, el îmi răspundea: „eu am Biblia” merg la adunare, la „Casa Domnului”. Astăzi nu mai este „Casa Domnului”, căci după Cuvântul din Scripturi, „casa Lui Dumnezeu, suntem noi (Ev. 3. 6), DACĂ; dacă păstrăm până la sfârşit ÎNCREDEREA nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm”; DACĂ, dacă ținem Evanghelia așa cum ne-au propovăduit-o apostolii, altfel, DEGEABA spunem că avem credință (1 Cor. 15. 1, 2).

 

Astăzi, adevărata Biserică a lui Dumnezeu se strânge prin case pe la fraţi aşa cum făceau şi primii ucenici (Rom. 16. 5; 1 Cor. 16. 19; Col. 4. 15; 1 Tim. 3. 15), căci Domnul spune: „Căci acolo unde sunt doi, sau trei, adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18. 20). Biblia nu ne arată că apostolii aveau o religie sau că aparţineau de vreun cult sau partid religios!

 

Am să vă redau un pasaj din Biblie despre un om de stat, care avea şi el Biblia, şi care venea de la mare distanţă pentru a se închina lui Dumnezeu. În F. A. 8. 27-28, scrie: „un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, şi îngrijitorul tuturor visteriilor ei, a venit la Ierusalim ca să se închine lui Dumnezeu. - El a venit la Ierusalim să se închine lui Dumnezeu, fiindcă, singura Casă a lui Dumnezeu pe tot pământul, era, DOAR la Ierusalim, nu ca astăzi, cresc așa zise case ale lui Dumnezeu, ca ciupercile după ploaie, și, care nu sunt altceva, decât case de colectarea banilor voștri, ca să trăiască ei fără muncă -.

 

Când se întorcea spre casă şezând în carul lui, el citea din Biblie cartea proorocului Isaia. Ca şi mulţi astăzi. Citea Biblia, dar DEGEABA, că el NU înţelegea. Pentru că NU era încă călăuzit de Dumnezeu, de cineva trimis de Dumnezeu (F. A. 8. 31). Dar Dumnezeu l-a trimis pe Filip (F. A. 8. 26) care avea ungerea de sus (1 Ioan 2. 20, 27), să-l călăuzească pe famen în Scriptură, şi famenul a făcut întocmai cum l-a călăuzit Filip (F. A. 8. 30-38). Şi ASTĂZI, sunt foarte mulţi care citesc Biblia, dar dacă Domnul nu-i călăuzește, este DEGEABA, pentru că nimeni nu poate învăța ca El (Ioan 6. 44, 45).

 

Prin descoperire dumnezeiască am luat la cunoştinţă despre tainele despre care v-am scris (Ef. 3. 3), care n-au fost descoperite fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum au fost descoperite acum sfinţilor Domnului Hristos (Ef. 3. 5) prin Duhul Sfânt (Ioan 16. 13), după harul lui Dumnezeu, prin lucrarea puterii Lui (Ef. 3. 7). Da, MIE, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta (Ef. 3. 8), ca să pun în lumină înaintea tuturor, care este isprăvnicia acestor taine, ascunse de veacuri, de Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti, să cunoască AZI, prin Biserică, înţelepciunea NESPUS de felurită a lui Dumnezeu, după planul veşnic, pe care l-a făcut în Domnul Iisus Hristos (Ef. 3. 8-11).

 

ACESTE DESCOPERIRI, NU fac parte din trecut! Până în ziua de azi, eu nu am avut nici o cunoştinţă de ele, şi nici tu nu aveai NICI o cunoştinţă despre ele, ca să NU poţi zice: „Iată, că le ştiam” (Ier. 48. 7). Până astăzi „nici nu le-ai auzit, şi nici nu-ţi era deschisă urechea la ele”.

 

Domnul mi-a descoperit aceste taine prin harul Său. Fiindcă Domnul spune în Scriptură: „Ferice de omul care zi şi noapte cugetă la Legea Lui” (Ps. 1. 1-2) şi caută să o împlinească (Iosua 1. 8), căci pe acela îl călăuzeşte Domnul pe calea pe care trebuie să meargă (Is. 48. 17), şi îi va arăta Mântuirea Lui (Ps. 91. 16).

 

Cugetând la legile Domnului zi și noapte, Domnul mi-a arătat o cale nespus mai bună (1 Cor. 12. 31), DESCOPERIRI despre rânduielile MÂNTUIRII. Căci, NUMAI după aceste rânduieli putem fi mântuiţi.

 

 

 

 

Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale, şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veşnic sau putem fi mântuiţi ( Isaia 64: 5)?

 

  DA, vom fi mântuiți.   Vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Rom. 5. 9

 

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 250
Opțiuni