Eliza Pirosca V1 C T [V1] /: O, Doamne, sunt atât de mic, Atât de mic pe când încerc În raze să-mi ridic O lacrimă din umăr de privire Peste aşa pustiire. Şi nu pot decât până la poale Să văd muntele din raza de soare, Să regăsesc poteca şi urmele de paşi Din Tine rămaşi. :/ [C] /: Nu-s decât o gândire singură şi ciudată, Cu ecou uneori, cu ecou altădată, Ca o înghiţire de sentiment rătăcit În intestine de chit. :/ [T] /: Alerg şi întreb :/ Poate cândva aripa ce mă ţine va dispărea Şi va rămâne doar pomul din care, dulce, Ţi-ai făcut o cruce.