Simion Buzduga V1 C V2 C V3 C [V1] Se scurg aşa de iute anii Dispar ca umbrele-n amurg În zbor se duce-a noastră viaţă Şi-atâţia la sfârşit o plâng. În viaţă omul dă durerii Tribut în fiecare zi. Din zori şi până-n clipa serii Aleargă spre a vieţui. [C] /:Tu, om din orice colţ al lumii Doar prin credinţă poţi avea Iertarea, pacea, fericirea, Isus îţi dă, la Golgota :/ [V2] Oricine-ai fi, eşti om din lume Ai străbătut acelaşi drum Ai fost copil cu suflet nobil, Bătrân sau tânăr eşti acum. Din zorii frăgeziei tale Ţi-ai dăltuit imagini noi Ţi-ai vrut atâta fericire Dar lacrima ţi-a curs şuvoi. [V3] Aşa de rar pe-a tale rane Ţi-a picurat balsamul sfânt. Speranţa unei vieţi mai bune Te-a însoţit pân’ la mormânt.