Simion Buzduga V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] Apari un prunc scăldat de cânt şi soare, Începi cu zâmbet frăgeziu de mai, Inspiri în jur viaţă şi vigoare, Vezi tot întinsu-n strălucit alai. [C1] Pe nesimţite izbucneşti în freamăt, Zglobiu şi de cunoaştere setos; Dar prin răstimpi al clopotului dangăt /: Îţi sună blând momentul preţios. :/ [V2] Începi să-nfrunţi prin viforul vieţii, Cu pieptul tremurând prin vijelii. Te prăbuşeşti când zorii dimineţii Sunt înghiţiţi de norii plumburii. [C2] Te-ntrebi: Rămâne omul numai tină? Un chip uitat şi stins într-un album? Dar zbuciumul, nobleţea şi-orice vină, /: Vor trece ca şi colbul de pe drum? :/ [V3] Să lupţi cu răul? E inacceptabil! Prea-i mic mănunchiul anilor de vis Şi totuşi, ai ceva inestimabil: E sufletul, ce vrea în Paradis! [C3] Şi ce ţi-ar folosi averea lumii, Când scopul sfânt e să ţi-l mântuieşti, Să-l aperi de tentaţiile lumii, /: Ca în final s-ajungi în slăvi cereşti? :/ [V4] Nu te gândeşti că anii vieţii zboară, De ce zoreşti în tot ce-i efemer? De ce-l condamni ca să rămân-afară? De ce nu vrei să locuiască-n Cer? [C4] Opreşte-te, că viaţa ta apune! De vrei să fii cu Cel ce-I veşnic viu Slujeşte-I azi, nu-n ziua când vei spune: /: Aş vrea, dar e târziu… e prea târziu… :/