Autor necunoscut V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Mergea odată o fetiţă cu prinşii de război Şi lacrimi îi curgeau pe faţă, plângând privea-napoi Ierusalime oare-odată eu te voi mai vedea? În tine mi-au rămas părinţii de care mă despart. [V2] Eu n-am să vă uit niciodată credinţa-mi voi păstra Şi Domnul ce-mi rămâne Tată pe min` mă va-ajuta. Cu ochii-n lacrimi către Tine voi striga mereu O, Dumnezeul lui Israel, ajută-mă mereu. [V3] Ajunsă-n Siria străină, străină-ntre străini Şi la Naaman cel plin de lepră ajunse a sluji. Dar într-o zi stăpânei sale astfel îi vorbi: Dacă stăpânu-ar fi-n Israel, el s-ar tămădui. [V4] Căci în Samaria există un om adevărat Un om ce umblă-n sfinţenie cu sufletul curat. Un om ce strigă înspre ceruri şi e ascultat, Dacă Naaman va merge-acolo el va fi vindecat. [V5] Aşa se proslăvise Domnul cel Sfânt şi-adevărat Căci Dumnezeul lui Israel e adevărat Şi naţiunea cea păgână, cu toţii au aflat Căci pe Naaman cel plin de lepră pe loc l-a vindecat El prin acea fetiţă-atuncea S-a glorificat El care-a fost, El va rămâne în veci glorificat!